Acelasi E(T)U ...

Aseara, mi te-ai coborat dintre ganduri si te-ai asezat tacut langa sufletul meu, privind in el ca intr-o oglinda. Apoi, mirat de faptul ca eu nu-mi mai eram si ca intr-al meu suflet te-ai vazut pe tine, ai inceput sa te atingi, incercand parca sa te convingi ca esti tu. Si cat imi placeau atingerile tale moi... De pe gene ti se scutura lenes un zambet care imi sageta privirile tale. Si cate lacrimi de dor imi inundau ochii... iar de pe buze iti curgeau rostiri pe care le tot prefaceai in flori. Si cat de dulci imi erau soaptele lor... Din imbratisari te invatai sa culegi asteptarea si nu intelegeam de ce uitam mereu sirul clipelor. Si, intr-un tarziu, te-ai hotarat sa nu mai clipesti... aveai deja ochii inchisi. Un suras mi-a aparut pe respiratia intai si cu o ultima sarutare ai adormit pe amintirile modelate din visele pe care le-ai mai trait candva. Si cat de senina mi-a fost dimineata cand te-am regasit pe acelasi praf de stele in timp ce tu iti erai.