Mereu aproape

poate ca niciodata nu voi sti sa-ti fiu un vis frumos pe care sa-l doresti fara incetare, un cer portocaliu spre care sa alergi cand vrei sa atingi cu mana stelele si o amintire draga care sa te umple de doruri...

si poate ca nicicand nu-ti voi invata pe de-a intregul ritmurile dupa care sa-ti cant fericirea asa cum tu vrei... nu le voi intelege... nu voi putea...

dar o sa incerc sa-ti fiu un zambet cald atunci cand ai nevoie de el intr-o raceala albastra, o imbratisare blanda pentru clipele in care nu vrei sa fii singur si o mangaiere linistita in clipe neinsorite...

ma voi preface intr-un prelung ecou pe care sa-l auzi de fiecare data cand totul in juru-ti amorteste, intr-o privire senina pe care sa o culegi cu incredere in momente de visare franta si intr-o treapta sigura pe care sa pasesti atunci cand lumea-ti simti ca se topeste...

voi disparea din culorile pe care vrei sa le asezi in tablouri fara mine si voi reveni de fiecare data cand vei vrea sa asterni in ele o farama din imaginea mea, voi invata sa tac atunci cand nu doresti decat o liniste in care sa te sorbi si sa vorbesc atunci cand ea iti va parea obositoare...

te voi tine de mana daca ai sa mergi prin intuneric si iti voi arata drumul prin el de fiecare data cand se va transforma in labirint, voi reinvia din scrum sperantele in care ai uitat sa crezi si ti le voi oferi in dar pentru a-ti aminti ca ele inca respira, iar, mai presus de toate, voi agata in fiecare iluzie a orizontului petalele infinitului in care imi voi turna prezenta si iti voi repeta cu sufletul ca nu am sa te parasesc niciodata...