Zbor

Aş vrea să ştii că îmi doresc nespus

Să zbor pe cerul tău, adesea prea înalt,

Dar este prea albastru, la tine, acolo sus…

Prea iluzoric drumul pe care-ai presărat

Lungi tăceri în care eu mă pierd

Şi cuvinte reci, fără culori şi nume.

Deşi nu le înţeleg, ele mă fac să cred

Că-n tine stă ascuns un labirint de lume.

Mă rătăcesc în el, de multe ori, zâmbind

Când te găsesc sorbit de ale tale gânduri.

N-am să le ştiu vreodată, căci nu te aud vorbind

Decât atunci când ele se transformă-n rânduri

De cuvinte moi pe care le şopteşti

În ritm de vis şi-n rimă de culori,

În dulci tăceri adânci şi în poveşti

Cu îngeri care zboară dincolo de nori.

Nu pot să-i însoţesc în lungul drum spre tine,

Căci te aflu adesea cu braţele închise

Şi n-am cum să-ţi ofer o aripă din mine

Decât atunci când ele sunt deschise.

Poate că niciodată nu ma vei primi

Cu toată poezia pe care o doresc,

Ci doar cu-n vers de-al ei spre care voi veni

Mereu nerăbdătoare să te întâlnesc.