CUVÂNTUL TĂCERII

"Fiindca fara tine nu sunt eu"

2011-10-22T07:55:00.004+02:00

priveste-ma ca un indragostit atunci cand peste noi coboara lin tacerea si mangaie-mi, din nou, obrajii, cu nesfarsita rabdare...

spune-mi ca inca iti mai este dor de chemarile mele din fiecare seara si fa-ma sa simt ca inca nu a disparut emotia revederilor...

imbratisaza-ma ca si cum maine nu ti-as mai fi si doreste-ma cu toata fiinta ta, scrie-mi randuri pline de tine si daruieste-mi cateodata poezia lor...

invata-ma din nou lucruri marunte si tine-ma strans de mana cand in copilarii ma ratacesc, zambeste-mi de fiecare data cand ma regasesti si iarta-ma cand nu stiu cum sa-ti fiu...

aminteste-mi ca mai sunt frumoasa si deseneaza-mi in palma infinitul, spune-mi iar ca-ti sunt un vis, ca n-ai sa ma parasesti niciodata si iubeste-ma pentru totdeauna asa cum simti... cum stii tu mai bine...

...

2011-07-29T09:47:00.001+02:00

„...pentru ca ai curaj sa ma duci in zbor pana la marginea universului si sa prinzi in palme o stea arzatoare, doar sa ma faci fericit...”

http://pisoiulportocaliu.blogspot.com/2011/03/gand-verde.html

cum sa nu te zbor pana la ceruri, cand imi esti cel mai de pret vis implinit si cea mai inalta aspiratie?

spre tine alerg de fiecare data, ca un copil, cand am nevoie de raspunsuri, cand vreau sa-mi linistesti gandurile tulburi, sa-mi spui cu blandete ca lucrurile sunt simple si firesti si ca rasaritul exista in fiecare zi, chiar daca uneori nu il zaresc dincolo de lacrimi...

iarta-ma ca uneori nu ma pricep sa folosesc prea bine culorile pentru a-ti oferi cele mai frumoase tablouri ale sufletului meu, intotdeauna plin de tine, ca nu am intotdeauna ganduri si sentimente inalte, asa, ca ale tale, pe care sa le transform in cele mai alese gesturi si ca te impovarez adesea cu maruntele copilarii care ti le tot spun...

iarta-ma daca te iubesc imperfect, daca par ca uit de tine sau daca nu-ti respect libertatea asa cum iti doresti... iarta-ma ca sunt cateodata egoista si poate nu stiu sa te apreciez asa cum meriti, ca poate, fara sa vreau, te indepartez adesea de seninul tau si de mine...

iarta-ma daca nu-ti sunt poate multe si ca nu am ajuns inca la capatul invataturilor din care sa culeg mai multa intelegere de sine si de lume, ca ma pierd uneori in drumul spre mine si ca poate nu respir prea des intr-un univers mai mare...

si totusi te iubesc, mai mult decat ai putea sti vreodata... si iti multumesc pentru ca ai rabdare cu mine, ca ma asculti si ma ajuti sa ma inteleg, ca nu renunti la mine, chiar daca poate te plictisesc si te supar cateodata...

n-as vrea sa te dezamagesc nicicand si vreau sa stii ca, desi ma intristeaza uneori rostirile altor iubiri, fara ca macar eu sa inteleg de ce, ma bucur totusi ca ele exista...

in timp, o sa invat mai mult sa te iubesc azi mai frumos decat ieri si niciodata destul in comparatie cu maine, sa nu-ti mai spun orice copilarie, de teama poate sa nu intelegi gresit sau sa te pierd, cu toate ca poate, intr-un fel, simt nevoia sa-ti povestesc...

o sa invat sa traiesc mai mult frumusetea lucrurilor simple, sa te zbor mai des spre portocaliu, sa-mi fiu asa cum imi doresc si sa-ti arat mai bine ca, pentru tine, chiar as prinde in palme o stea arzatoare, doar sa te simti fericit...

Ganduri...

2011-02-12T17:56:00.006+01:00

Aseara am vrut sa-ti spun ca te iubesc, dar n-am putut. Eram prea absorbita de tine pentru a mai rosti cuvintele. Fara sa ma vezi, imi placea sa-ti mangai cu privirea obrazul fin si buzele delicate si sa-ti sarut ochii, plini de povesti colorate, in care ma cufund, de fiecare data cand ma privesti...

Mi-ar fi placut sa te imbratisez din nou, sa-ti rostesc numele si sa mai stau cateva clipe langa tine, inainte sa adorm, dar fiecare gest pe care voiam sa-l fac mi se parea prea incarcat de emotie pentru a trece dincolo de dorinta.

Poate ca nu ti-am spus niciodata ca fiecare secunda a ta langa mine imi este mai mult decat o simpla prezenta. Indiferent ca-mi vorbesti, ca ma atingi, ca ma privesti numai, sau ca nu faci nimic din toate acestea, simt cum imi atingi sufletul. Imi e suficient doar sa te stiu langa mine, chiar si atunci cand nu imi esti aproape, pentru a-mi simti sufletul razand de fericire si pictat in nuante de portocaliu.

As mai fi vrut sa-ti spun sa ma ierti pentru ca adesea sunt prea tacuta si nu stiu ce si cand sa-ti vorbesc si poate ar trebui sa stiu. Ar trebui poate sa-ti spun ca nopti la rand ma trezesc si abia daca mai pot adormi, fara sa inteleg pana la capat de ce, dar faptul ca te gasesc langa mine imi da din nou putere sa visez.

As vrea sa inteleg mai mult de ce uneori, cand incep sa-ti vorbesc, iti spun cuvinte seci, lipsite de stralucirea sensului si de ce nu-ti pot cere lucrurile pe care ai vrea sa ti le cer.

Sa ma ierti daca nu sunt asa cum tu vrei, n-am sa pot fi vreodata. Imi lipsesc multe, dar putinul care-l am vreau sa-l impart cu tine, pentru totdeauna... Poate ca intr-o zi voi sti sa-ti fiu mai mult decat pana acum...

As vrea sa-mi ierti neputintele toate, nestiinta mea de multe si faptul ca zilnic sunt, fara sa vreau, un copil necuminte, care te supara, chiar si pentru cateva momente...

Mi-ar placea sa stii ca nu ma satur niciodata de tine, ca ma indragostesti mereu de tot ceea ce esti si ca, langa tine, invat sa cresc si sa gandesc frumos.

As vrea sa ma ierti daca uneori nu ma pricep prea bine sa-mi dau seama cand ai nevoie de mine si, cand inteleg, nu stiu ce sa fac sau sa spun. N-as vrea sa crezi ca nu imi pasa. De fapt, te iubesc, imperfect, dar fara masura, chiar daca imi pierd cuvintele atunci cand vreau sa-ti spun si chiar daca gesturile imi ingheata atunci cand vreau sa-ti arat. Dar poate intelegi...

Sissel Kyrkjebo & Gheorghe Zamfir - Seven Angels

Intrebari

2010-10-26T16:10:00.004+02:00

Dacă-o să uit cândva culoarea vocii tale,

Pierzând treptat dintr-al ei dulce sens

Şi n-am să pot să mai găsesc o cale,

Prin care să te zbor spre cerul meu imens,

O să mai vrei să ştii de-un nume,

Ce nu-şi mai aminteşte de promisiuni

Făcute pentru-o nemărginită lume

În care eu credeam că sunt minuni?

O sa mă ierţi, dacă, din întâmplare,

Sau dintr-un prea copil, am să strivesc

Oceanul de culori, pictat pe-a ta visare,

În timp ce, din înalt, te fac prea omenesc?

Şi dacă n-am să pot să-ţi înţeleg firea,

N-am să-ţi mai fiu, n-am să mai pot spera

Că dincolo de tine se află nemurirea

Vei vrea să îţi rămân? Mă vei uita?

Vis...

2010-10-19T20:41:00.003+02:00

Se făcea că îmi erai şi că niciodată nu privisei în sus, pentru că nimeni nu îţi spusese că înaltul există, nimeni nu ţi-l arătase vreodată… nu ştiai că cerul există, aşa că m-am hotărât să ti-l arăt eu.

Seara îţi eram o stea care îţi săruta zâmbetul înainte să adormi, te învelea cu şoapte şi îţi număra respiraţiile, iar dimineaţa eram o rază de soare care îşi picta sufletul în cele mai alese tablouri, ca apoi să le reflecte în oglinda sufletului tău. Cât de senine îţi erau astfel dimineţile… şi cât de pline de savoare serile…

Pătruns de magia pe care o tot simţeai, m-ai lăsat să îţi fiu aproape, iar la fiecare apus şi la fiecare răsărit deveneam copii. Într-o seara ne jucam şi ne arătam, reciproc, ceva ce nu ştiam despre celălalt. Tu mi-ai arătat ce înseamnă să visezi, iar eu ţi-am arătat că pot cuceri înaltul. Abia atunci ai văzut, pentru prima dată, cerul… plin de stele. În infinitul lor, m-ai pierdut cu privirea… şi cu sufletul. De atunci, în fiecare seară, tot priveşti cerul, dar fără să mă cauţi. N-am mai venit de atunci să dorm lângă tine, veneam doar să îţi sorb primele priviri ale dimineţii. Şi iar ne jucam. Tu îmi cântai muzica din spatele cuvintelor, iar eu îţi arătam că nu mă topesc lângă soare. Şi atunci l-ai zărit pentru prima dată… M-ai încurcat printre alte raze, ai descoperit întreg răsăritul şi ai obosit în încercările de a ma găsi… nu mai erai copil, apoi ai închis ochii, oricum soarele devenea puternic, iar tu te simţeai cufundat în mângâierile divine ale razelor despre care învăţai că există.

De atunci zbori spre cerul care te cucereşte neîncetat… ai înţeles că speranţele au chip de înger şi că, atâta timp cât nu priveşti doar în jos, fericirea dăruieşte libertate.

Zbor

2010-10-17T23:12:00.005+02:00

Aş vrea să ştii că îmi doresc nespus

Să zbor pe cerul tău, adesea prea înalt,

Dar este prea albastru, la tine, acolo sus…

Prea iluzoric drumul pe care-ai presărat

Lungi tăceri în care eu mă pierd

Şi cuvinte reci, fără culori şi nume.

Deşi nu le înţeleg, ele mă fac să cred

Că-n tine stă ascuns un labirint de lume.

Mă rătăcesc în el, de multe ori, zâmbind

Când te găsesc sorbit de ale tale gânduri.

N-am să le ştiu vreodată, căci nu te aud vorbind

Decât atunci când ele se transformă-n rânduri

De cuvinte moi pe care le şopteşti

În ritm de vis şi-n rimă de culori,

În dulci tăceri adânci şi în poveşti

Cu îngeri care zboară dincolo de nori.

Nu pot să-i însoţesc în lungul drum spre tine,

Căci te aflu adesea cu braţele închise

Şi n-am cum să-ţi ofer o aripă din mine

Decât atunci când ele sunt deschise.

Poate că niciodată nu ma vei primi

Cu toată poezia pe care o doresc,

Ci doar cu-n vers de-al ei spre care voi veni

Mereu nerăbdătoare să te întâlnesc.

Mereu aproape

2010-09-04T10:35:00.010+02:00

poate ca niciodata nu voi sti sa-ti fiu un vis frumos pe care sa-l doresti fara incetare, un cer portocaliu spre care sa alergi cand vrei sa atingi cu mana stelele si o amintire draga care sa te umple de doruri...

si poate ca nicicand nu-ti voi invata pe de-a intregul ritmurile dupa care sa-ti cant fericirea asa cum tu vrei... nu le voi intelege... nu voi putea...

dar o sa incerc sa-ti fiu un zambet cald atunci cand ai nevoie de el intr-o raceala albastra, o imbratisare blanda pentru clipele in care nu vrei sa fii singur si o mangaiere linistita in clipe neinsorite...

ma voi preface intr-un prelung ecou pe care sa-l auzi de fiecare data cand totul in juru-ti amorteste, intr-o privire senina pe care sa o culegi cu incredere in momente de visare franta si intr-o treapta sigura pe care sa pasesti atunci cand lumea-ti simti ca se topeste...

voi disparea din culorile pe care vrei sa le asezi in tablouri fara mine si voi reveni de fiecare data cand vei vrea sa asterni in ele o farama din imaginea mea, voi invata sa tac atunci cand nu doresti decat o liniste in care sa te sorbi si sa vorbesc atunci cand ea iti va parea obositoare...

te voi tine de mana daca ai sa mergi prin intuneric si iti voi arata drumul prin el de fiecare data cand se va transforma in labirint, voi reinvia din scrum sperantele in care ai uitat sa crezi si ti le voi oferi in dar pentru a-ti aminti ca ele inca respira, iar, mai presus de toate, voi agata in fiecare iluzie a orizontului petalele infinitului in care imi voi turna prezenta si iti voi repeta cu sufletul ca nu am sa te parasesc niciodata...

Vis...

2010-08-20T09:14:00.012+02:00

În arii muzicale mă topesc uşor

Când simt pe gânduri calde vocea ta…

Mă soarbe întru totul, mă înalţ şi mă cobor,

Plutind pe aripi dulci, mereu în ritm cu ea.

Şi nu ştiu să-ţi descriu cât de adâncă-i marea

În care mă cufund atunci când te privesc.

Ştiu doar să-ţi spun că sfântă mi-e visarea

Când tu zâmbeşti senin, albastru şi firesc.

Pe zboru-mi legănate îţi aşezi parfumul

Sădind, din mers spre zare, un infinit de sori,

La fiecare puls de aripi ce-mi arata drumul

Spre atingerile-ţi moi, turnate printre nori.

Şi apoi o mireasmă îmi inundă fiinţa

Când mă trezesc şoptind pe braţul tău,

Cuvinte mute, ce-mi străbat dorinţa

De-a te cuprinde-n suflet, cu tot ce e al meu…

Credeam că sunt acolo, pe cerul colorat

Cântând, cu ochii închişi, o melodie calmă,

Jucându-mă cu îngeri… dar pare c-am visat

Că sărutam cu doruri chipul tău din palmă.

Însă, de fapt, eram aici, gândind la tine,

Pierdută-n ochii tai, ca întotdeauna, blânzi,

Uitând de vremea vieţii şi de mine,

De lumea-mi în care sunt, cu care te confunzi.

Noi...

2010-07-18T11:52:00.004+02:00

Privilegiul de a trai in propria viata ne este rapit de existenta in vietile altor oameni. Pentru cei care, la un moment dat, insemnam ceva, devenim un fragment din proiectul fericirii lor pentru ca, de cele mai multe ori, avem nevoie de altii pentru a cunoaste bucuria sentimentelor... chiar si a acelora inestetice moral. Si astfel, suntem pasageri neobositi prin viata celor de langa sufletele noastre... si totodata mesagerii propriei fiinte. Ne turnam in oameni si ocupam locuri libere in viata lor, sperand ca acestea nu vor fi niciodata ocupate de altii... Si, in acelasi timp, le "cumparam" cu gandurile, emotiile si sentimentele noastre pe care deseori nu le imprumutam, ci le oferim cu drag si sinceritate, crezand ca sunt pentru totdeauna. Apoi ne trezim la marginea alegerilor facute candva ne oameni. Nu mai au nevoie de noi, i-am plictisit, le-am devenit indiferenti sau, pur si simplu, s-au consumat pana si posibilitatile de a mai reprezenta vreodata ceva pentru ei. Ramasi fara altii, ne amintim, pentru a nu stiu cata oara, ca nu putem sa respiram fara refugii... si cautam altele, parca mai promitatoare in inceputuri fara sfarsit. Si din nou ne convingem ca iluziile exista si ca visele devin farame printre acestea. Dar daca am alege sa nu inchidem ochii atunci cand visam?

...

2010-07-15T21:15:00.002+02:00

In fiecare om exista o arta si in fiecare arta exista posibilitatea de a reveni la tine atunci cand viata pare sa te aseze sub semnul anonimatului. Privind ceea ce creezi, te zaresti pe tine, ascuns in tot ce te reprezinta... si in tot ceea ce reprezentarea de sine se oglindeste in ceilalti. Daca ne stim rataciti este poate bine ca, macar din cand in cand, sa ne dam intalnire cu noi insine. Insa fara sa mai ratam clipele in care suntem, acum si aici, artisti si fara sa ne uitam apoi dezolati la ceea ce am devenit. Toti vrem sa culgem fericirea... de nu stiu unde... de nu stiu cand sau de la cine. Dar toti o dorim, o visam in infinit, acolo, pe cerul albastru. Si cu sufletul indreptat spre el inchidem adesea ochii... ne astupam urechile si mainile ni se transforma in neputinta... la fel ca si buzele. Daca Paradisul inseamna fericire, atunci fericirea e plina de culori... de sunete... de forme si de libertate. Dar cati dintre noi auzim, dincolo de cuvintele pe care le folosim, in relatia cu cei din jur, muzica din spatele lor? Cat de des vedem, dincolo de un zambet, vibratia unei emotii si cat de atenti suntem la ochii care asteapta o atingere pe obraz si o imbratisare, scurse apoi in suflet? Si totusi ne gustam zambetul cu buzele, ne mangaiem trupurile si ne vorbim, uitand adesea ca suntem mai mult decat o proiectie pe harta propriei constiinte. Poate ca nu suntem decat forme nedeslusite in care apoi ne sculptam chipurile… poate ca nu suntem decat fondul fertil al unei melodii pe care, mai tarziu, se vor aseza sunete… poate ca nu suntem decat tablouri goale ce asteapta elanul de a asterne pe ele senzatii sub forma de culori. Si totusi, artisti fiind, nu suntem treji in timpul creatiei, motiv pentru care ne lipseste des responsabilitatea esecurilor estetice. Imprastiem in jurul nostru atitudini din care vor rasari sentimente pe care noi sau ceilalti le vom transforma sau nu in trairi imense. Ne stim, dar nu cunoastem ce pulseaza dincolo de noi insine si nici ce se afla dincolo de altii… pentru ca nu putem sa cuprindem in imagini imperfecte nevazutul. Si propriile limitari le prefacem in scuze din care ne vom hrani deziluziile sau indiferenta fata de oameni. Poate daca am invata mai mult sa iubim…

Gand... si doar atat...

2010-04-15T23:06:00.016+02:00

M-am întrebat adesea cât de legată este marea de om, şi cât de adânci îi suntem noi ei, iar pentru a spera că am reuşit să înţeleg în ce măsura suntem sorbiţi de valurile ei am mers să o simt plutindu-mi în suflet. Şi pentru a o privi mai atent aleg acum sa rămân pe plajă, astfel, de departe pot pretinde ca nu mă las prinsă în mrejele ei… şi oricum sunt de părere că distanţa uneori este de dorit, mai ales, faţă de oamenii şi lucrurile din care ajungem să facem propriul refugiu. Privind valurile care gonesc spre ţărm, îmi dau seama ca nu vin singure, ci aduc împreună cu ele amintiri şi poveşti spuse în taină sau rostite cu patos de oamenii care, de-a lungul vremii, au încrustat pe nisip o parte din gândurile lor. Dar ce gânduri poate avea un om care merge la mare, sau, mai bine zis, la plajă? Pentru că nu întotdeauna cei care cred că merg la mare chiar asta fac, de cele mai multe ori, fiind lângă ea, sunt adesea doar la plajă. Este ciudat cum preferăm nisipul în locul mării, cum compania arzătoare a imobilului ne împiedică să călătorim odată cu valurile. Dar poate ca tocmai din acest motiv refuzăm să plecăm, cel al necunoscutului, căci ce poate fi mai riscant şi totodată mai dulce decât aventura spre incertitudine? Şi totuşi ea este prezentă în fiecare picătură de spumă ce îmi curge printre degete de fiecare dată când ating valurile. Dar azi, marea este liniştită, abia mângâiată de propriile ape, încât parcă a fost un vis învolburarea de ieri. Ce ciudat! Marea ne predă lecţii despre viaţă numai că noi suntem prea comozi ca să deschidem ochii în faţa lor. De fapt, avem şi motive să nu facem asta… soarele este prea puternic pentru a ne trezi din noi înşine. Ar trebui să fim recunoscători mării pentru că vine spre ţărm. Chiar, ne-am întrebat vreodată de ce refuză să se resemneze acolo, departe, fără să mai vină aici? Dacă am observa mai bine diferenţa dintre felul în care este pe vreme de furtună şi atunci când numai razele soarelui o alintă, am înţelege poate mai mult cuvintele sale decât atunci când punem totul pe seama geografiei. Cu pasiune şi într-o limbă pe care nu o cunoaştem, marea vine spre ţărm să ia din noi petele care l-au murdărit încă din clipa în care le-am aşezat pe fiecare fir de nisip ieşit în cale şi, fără să ne reproşeze lipsa de igienă interioară, într-o tăcere imensă, varsă fragmente din noi în valurile care se grăbesc sa le înghită… şi pe noi odată cu ele. Şi nici nu ne dăm seama ca suntem mai albi decât înainte de acest ritual repetat în mod neobosit şi parcă obsesiv pe vreme de furtună. Acum, când marea este liniştită, văd cum plaja s-a umplut de oameni care s-au năpustit asupra ei, vrând s-o devoreze până la inepuizabil. Toţi râd şi par să fie fericiţi, iar eu am început să zâmbesc de fiecare dată când aud ţipete de pescăruş. Aşa se întâmplă mereu, venim aici, turnăm cerneala din noi pe ţărm, valurile ne spală odată cu ea şi apoi uităm. Nici măcar nu avem curajul să privim cum apa şterge praful din noi… parcă nu ştim că pe timp de furtună plajele se golesc. Ne lipseşte dorinţa de a îi rămâne fideli, aşa cum fac cei prinşi în larg, plecaţi cu un scop anume, şi recunoştinţa pentru cura gratuită de detoxifiere pe care nu demult ne-a oferit-o. Vrem să ne bucurăm numai de liniştea mării, dar ce înseamnă ea pe o harta a ignoranţei? Doar prilej şi atât, găsim noi pentru ce să fie el. Poate că dacă am traduce liniştea ei, am surprinde-o în acele câteva respiraţii care precedă un nou ritual. Şi, fără să ne dăm seama, avem în curând privilegiul de a fi pe mare, atunci când părţi din noi vor fi din nou legănate pe valuri, numai că niciodată nu ne gândim cât de stingheră se poate simţi marea atunci când cu nepăsare o lăsăm singură. Nu ştim ce privilegiu este să escaladăm necunoscutul în timp ce nu facem nici măcar un pas spre el... este minunat să te afli în două locuri, când, de fapt, nu eşti decât într-unul. Şi unde mă aflu eu acum, unde sunt? Cred ca nu nici nu mai are importanţă de îndată ce continui să visez…

N-ai sa stii...

2010-04-11T18:41:00.001+02:00

… n-ai să ştii vreodată cum mii de doruri îmi brăzdează sufletul zugrăvindu-l cu cântece amuţite în aşteptări curse pe marginea timpului, cum fiecare vis se confundă cu realitatea la capătul unei lumi în care îţi număr respiraţiile…

… n-ai să ştii cum toate gândurile se umplu de tine şi îşi uită numele atunci când îmi aşezi stele colorate pe buze şi priviri, cum mă topesc în linişte suavă la adăpostul îmbrăţişărilor tale parfumate…

… n-ai să ştii cât de cunoscute mi-au devenit zborurile prin care te regăsesc, cât de cereşti pulsurile amintirilor din care încerc să te culeg şi cât de infinite emoţiile prin care te simt mereu aproape…

… şi n-ai să ştii cât de seci îmi sunt toate cuvintele prin care încerc să te descriu, căci nu te pot cuprinde în omenesc şi simplu, cât de adânci îmi simt tăcerile în care te adorm cu surâs de copil pe clipe parcă prea fugare, prea mici şi câteodată parcă prea lungi…

Inima- Nichita Stanescu

2010-04-09T20:14:00.000+02:00

Bate, şi eu ştiu că bate şi vreau eu să bată.
Bate şi-o aud întruna şi nu mai vreau să bată
De fiecare dată, ca-ntâia dată.
De fiecare dată, ca ultima dată.
N-are culoare, n-are, ca miezul de piatră,
ca miezul pietrei, de-ar bătea miezul de piatră.
Nimeni n-a văzut-o niciodată.
Mint ce-i care spun c-au văzut-o vreodată...
Ea bate,şi eu ştiu că bate, şi vreau eu să bată.
O aud întruna, până nu mai vreau să bată.
Dar auzul meu şi ea sunt doar o bucată,
un singur bloc de piatră nedespicată.

"Gand fara culori... "

2010-03-23T22:40:00.022+01:00

Pe cerul unor ganduri mi-am varsat culorile pentru a face din ele un curcubeu care sa imi incalzeasca sufletul in clipe reci. Credeam ca voi sti sa zugravesc inaltul spre care tot incercam sa urc... Si parca inca mai visez sa agat stele de iluziile rapite din inchisoarea necuvintelor. Desi nu m-am gandit niciodata cum ar putea tacerile sa inghita ceva daca totusi nu se deschid. Si atunci, m-am trezit pasind pe sticla, straduindu-ma sa merg cu atentie, pentru a nu preface intregul in cioburi. Si poate ca nu as fi stiut vreodata ca, de fapt, mereu am pasit pe fragmente daca nu intalneam voci care sa imi spuna acest lucru. Si, astfel, m-am simtit incolora. Desigur, era logic daca am varsat culorile din mine in ceilalti, sperand sa modelez un curcubeu imposibil. Si cu toate ca acum nu prea mai stiu sa pictez, ma simt mai bine, caci nu mai am mainile vopsite de incercari inutile care ma indreptau intotdeauna spre rataciri. De n-as uita sa ma pictez mai des pe mine insami...

Acelasi E(T)U ...

2010-03-14T18:35:00.019+01:00

Aseara, mi te-ai coborat dintre ganduri si te-ai asezat tacut langa sufletul meu, privind in el ca intr-o oglinda. Apoi, mirat de faptul ca eu nu-mi mai eram si ca intr-al meu suflet te-ai vazut pe tine, ai inceput sa te atingi, incercand parca sa te convingi ca esti tu. Si cat imi placeau atingerile tale moi... De pe gene ti se scutura lenes un zambet care imi sageta privirile tale. Si cate lacrimi de dor imi inundau ochii... iar de pe buze iti curgeau rostiri pe care le tot prefaceai in flori. Si cat de dulci imi erau soaptele lor... Din imbratisari te invatai sa culegi asteptarea si nu intelegeam de ce uitam mereu sirul clipelor. Si, intr-un tarziu, te-ai hotarat sa nu mai clipesti... aveai deja ochii inchisi. Un suras mi-a aparut pe respiratia intai si cu o ultima sarutare ai adormit pe amintirile modelate din visele pe care le-ai mai trait candva. Si cat de senina mi-a fost dimineata cand te-am regasit pe acelasi praf de stele in timp ce tu iti erai.

Pentru todeauna

2010-03-08T22:10:00.012+01:00

… pentru că vreau să simt cum zbor alături de tine peste secundele ce parcă uneori nu se mai grăbesc să-i amintească dorului cât de îi este străină aşteptarea;

… pentru că alteori timpul uită prea des să ţină minte cât de mult ar fi dacă şi numai pentru câteva secunde ar înceta să mai curgă peste distanţa dintre buze şi cuvinte;

… pentru că te doresc de fiecare dată mai mult să te simt cum mă pictezi în nuanţe de zâmbet şi priviri senine, în sunete de pian şi de vioară la ceasul amorţit al fiecărei îmbrăţişări;

… pentru că te vreau lângă mine până dincolo de marginile lui “cândva” şi “acum”, până dincolo de ceea ce îmi eşti deja… până acolo unde nu-mi mai sunt eu… pentru todeauna….

...

2010-03-07T18:40:00.004+01:00

… şi nu îmi sunt decât sunetul prelung al unei vechi dorinţe de a te cuprinde între gândurile mele cu miros de albastru înalt… ca apoi să-mi devin un cenuşiu mult prea pictat peste albul unor clipe încărcate de zâmbet diafan;

… şi nu mă simt decât un răsărit prea apus pentru a mai putea străluci pe cerul unei tristeţi mute, uitată parcă în amintirea speranţelor care îmi cântau sufletul;

…şi aş vrea, ca dincolo de tăceri şi de cuvinte, să-mi poţi înţelege toate întrebările aşternute-n nerostiri de şoapte, căci în mângâieri de cuvinte încerc să te aflu aşa cum nu ai fost şi poate nu-mi vei fi...

şi mi-aş dori…

2010-02-25T21:05:00.009+01:00

să te aflu în cel mai şoptit gând al clipelor în care pe altarul unui vis îmi scutur dorurile;

să te îmbrăţişez colorat în timp ce îmi asculţi tăcerile de tine;

să te cânt suav în mângâieri liniştite de adierea blândă a celor mai calde sărutări;

şi să te tot respir, chiar si atunci când nu îţi zăresc privirile senine.

Ana Blandiana, "Ar trebui"

2010-02-07T21:22:00.004+01:00

Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...

Cand sfarsesti prin a incepe...

De dor...

2010-02-05T21:42:00.023+01:00

De dor, aş vrea să te culeg din stele

Şi din oglinda pală a miresei nopţii,

Să smulg o îmbrăţişare caldă de la ele

Şi-n vis să te prefac un Dumnezeu al sorţii.

De dor, te aflu printre linişti seci

Şi te sărut cu mângâieri şoptite,

Căci flăcări îmi aprinzi pe zâmbetele reci

Ale unei clipe de gânduri amorţite.

Adorare Tie

2010-02-01T13:48:00.009+01:00

Motto: "Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!"

Nu vreau mistere să mă converteşti
Nici definiţii ca să te înţeleg.
Cred cu tărie că Tot şi-n toate eşti
Trebuie doar să te văd, să vreau să te aleg

Dintre flori şi dintre stele,
În lucruri simple să te caut…
Ah, dă ghes inimii mele,
Găsirea ta să-mi fie aur.

Nu strălucitor, metalic…
Ci doar repaos dulce şi suprem,
În care-orice cuvânt, deşi-i prea mic
E simbolul prin care eu te chem

Din înălţimea înstelată,
Din cerul-albastru, azuriu,
Să te cobori în suflet, cel puţin o dată…
C-apoi să te contemplu, în mine să te ştiu.

Poate că nu-mi miroase timpul felurit,
Deşi este divin, parte din tine,
Dar îmi miros florile albe, roz, când ispitit
Te caut în natură, dar uit că eşti în mine.

Nu ca freamătul de aripi, sărbătoarea-ţi
Nu o văd şi nici nu o percep…
Ci ca a doua viaţă-n mine, unde durerea
Se risipeşte-n jur încet, încet…

Căci tu eşti spaţiu, timp şi împlinire,
Un Tot fără margini, întregul Paradis,
Slăvite respiraţii, eternă fericire
Pentru cei morţi în viaţă, speranţă în abis.

Necuvinte...

2010-01-31T18:04:00.003+01:00

Igor Krutoi

Alexander Rybak

Alexandre Desplat

Gand...

2010-01-20T16:30:00.004+01:00

... pentru toate momentele în care îmi simt gândurile purtate de aripi... pentru toate aşteptările cu parfum de tine... şi pentru toate dorurile cu aroma unui puls prezent de fiecare dată când te colind în vis şi în amintiri...

Mariah Carey, "My All"

Pentru ca...

2010-01-16T11:00:00.004+01:00

Pentru că nu te părăsesc nici când îţi par adesea că nu mai spun nimic… pentru că nu ştiu în ce forme să-mi cuprind iubirea şi să o zbor până la necuvintele tale… pentru că încerc, nereuşit, să-ţi adorm în gânduri… şi pentru că nu-mi pot întemniţa dorul…

Malina Olinescu, "Mi-e dor de tine"

Sunete...

2010-01-15T23:13:00.003+01:00

Gheorghe Iovu, "Trecerea timpului"

Gheorghe Iovu, "Simfonia inimii"

As vrea...

2010-01-15T17:39:00.009+01:00

aş vrea să te modelez din plastilină, ori de câte ori simt cum în mine cresc flăcări… să te răpesc din tine, preţ de câteva clipe, atunci când îmi adorm cuvintele… şi să te cânt în melodii pictate pe ceruri de lacrimi…

aş vrea să te gândesc în sunete mute, la ceasul amorţit al unor atingeri frenetice… să te rătăcesc printre vise treze… si să te găsesc în adieri de şoapte, în timp ce te suspin cu rugăciuni…

aş vrea să-mi fii o oră uitată a dimineţilor împodobite cu tristeţi… o speranţă agăţată de crengile vreunei seri calde, atunci când nu-ţi mai sunt… şi parfumul unui voci moi, care să-mi colinde sufletul…

aş vrea să te învăţ pe de rost, când îmi aşezi numele în noianul uitării…. să te răsar din verdele primei priviri… şi să te culeg din amintiri sărutate de îmbrăţişări imperfecte…

şi aş mai vrea să-mi asculţi dorul, atunci când se revarsă în căutări de tine… poate neînţelese şi prea încărcate de o tăcere surdă… dar pline de emoţii diafane, în care naufragiez mereu când te iubesc… mai mult decât ai putea şti vreodată.

Noi...

2010-01-14T20:27:00.004+01:00

Suntem şi nu ştim…matematici, prin felul nostru de a fi…prin felul nostru de a ne face astfel. Trăim în finit ca apoi să ne stingem dincolo de el. Creionăm forme încrustate în şabloane şi le prefacem în zei, în faţa cărora ajungem, mai devreme sau mai târziu, să ne jertfim pe altarul lor. Atunci când obosim să ne mai exprimăm în linii drepte, preferăm punctele…de suspensie şi uităm că liniştea e plină de zarvă, iar în clipele când ne amintim de noi învăţăm, deşi nimeni nu ne-a predat lecţii, cum se numără sunetele din ea. Şi ne includem sufletul în sfere desenate, fără compas, de fiecare dată când NU TREBUIE să fim altfel. Atunci când dorinţele ating un prea mult plus, devenim tot mai preocupaţi de înmulţiri…ale chipurilor rigide sau umede, iar când vine vorba de împărţiri ale culorilor din noi ne specializăm în minus. Încercăm să ne înţelegem cifrele de pe foi… albe şi nu ne amintim că, în loc de cerneală, am scris pe ele cu cretă. Iar dacă se întâmplă…poate rar şi din greşeală să ne simţim linii curbe, înseamnă că începem deja să ne topim verticalitatea…de conştiinţă. Absenţi de noi, turnăm în locul ei paranteze, în care ne străduim să cultivăm litere, iar atunci când egalul nu ne iese…ne simţim transpiraţi, fără să înţelegem de ce.

Intrebare...

2010-01-13T21:26:00.006+01:00

Dacă preferi să sorbi puţin amarul decat să guşti dulceaţa, atunci vei culege urme fără paşi. Aşezându-le în cufărul vechi al amintirilor plin cu dorinţe sfoiegite şi încercând să înţelegi cuvintele adunate vraişte în tăcere, vei simţi odihna trudei de a fi păşit pe spinii unei conştiinţe treze. Indiferent că te mulţumeşte sau nu certitudinea, o vei cunoaşte, important este să nu adormi în labirintul vieţii. Dar câţi dintre noi suferim de insomnie şi cât de des ne hrănim cu o voinţă puternică?

Kenny G. "Alone"

Gand de seara...

2010-01-13T19:23:00.018+01:00

… într-un ocean de praf amar îmi înec zâmbetele de ceară atunci când pe cerul meu interior se aşează insistent bucăţi de întuneric. cât de topită mă simt la margini de gânduri şi simţiri…şi cât de minunat

… din noianul de picături care îmi inunda sufletul îmi fac un curcubeu, care îmi va ţine de cald în clipe reci… atunci când uit cum este să mă sorb din visare…

… într-un abis de trăiri îmi arunc numele pentru a mă inventa apoi din cenuşa lui… şi văd când ochii îmi sunt stinşi de lumina puternică a rătăcirilor de mine

… şi-n regăsiri de lut mă aflu în timp ce îmi aud respiraţiile ce mă împresoară cu lungi ecouri de cristal

… mă simt un ciob de mine de fiecare dată tu îmi iei locul şi, totuşi, nicicând nu îmi sunt mai plină decât atunci când în mine cresc vârfurile albastre ale nopţii

… îmi curgi în neputinţa de a te cuprinde în măruntul meu sentiment, căci măşti de oţel îţi acoperă chipul

… nu te mai pot vedea şi nici atinge, fiindcă nu îmi arăţi locul unde să decupez din visele tale vestejite… nu-mi mai vorbeşti

…nu-mi mai eşti… şi nici nu mai vrei să-mi fii.

Vangelis, Conquest of Paradise

2010-01-12T10:13:00.002+01:00

Bach, Air

2010-01-12T09:46:00.003+01:00

In loc de cuvinte...

2010-01-11T11:35:00.000+01:00

What about us

2010-01-07T09:38:00.001+01:00

Impreuna...de Sarbatori :)

2009-12-20T13:52:00.001+01:00

Acum si alta data...

2009-12-15T14:19:00.001+01:00

În clipele când uiţi să mă-aminteşti
Şi-atunci când nu-mi mai simţi prezenţa,
Când vrei adesea să nu mă mai primeşti
Între-ale tale gânduri şi îmi doreşti absenţa,

Sau când din amintiri răzleţe încerci să mă culegi
Şi nu mă afli acolo, ci în memorii stinse,
Sau când din necuvinte nu poţi să mă-nţelegi
Şi nici din prea rostirea-mi de zâmbete aprinse,

Nu înseamnă că nu sunt, ci am doar chip de ceară
Ce se topeşte-n ochii-mi, pe care nu îi vezi,
Dar care-ti surâd tainic în fiecare seară
Când în a ta visare te abandonezi.

Iar dacă simţi în juru-ţi miros de aer blând
Şi te atinge o şoaptă de adiere dulce
Este a mea simţire, ce vine-n orice gând
Să te împresoare calm cu tot ce ea aduce:

Cu sărutări cuminţi de ceruri înflorite,
Cu imbrăţişări de dor şi suflet tremurat,
Cu dorinţe vechi şi înca adormite
În setea de tine la care am sperat.

Gand de tine...

2009-12-13T11:15:00.004+01:00

Te iau pe tine, dor de ochi şi buze
Şi te prefac în vis şi-n amintiri,
C-apoi dintre-ale tale veşnice nespuse
S-aştern pe gânduri fade, o mie de iubiri.

Iubiri de-un zâmbet cald, ce ştie să mă zboare,
Cu aripi reci şi frânte printre nori,
De unde cenuşiul tristeţii ce mă doare,
Îmi curge-n lacrimi calde de culori.

Şi-apoi te iau pe tine, speranţă cufundată
În gust de-atingeri moi şi-n miros dulceag
De raze şi iluzii în care sunt purtată
Spre cerul plin de stele, în care mi-e drag

Să stau să te contemplu, pe tine, rostire neînţeleasă,
Când îmi şopteşti amurgul, topit în lungi ecouri de cristal
În timp ce întotdeauna, cu o tăcere aleasă
Te sorb din respiraţii şi-ţi fac un piedestal,

Pe care tu şedea-vei, în noaptea rece care ne desparte,
Să-mi cânţi o melodie albă, nesonoră,
Iar eu îţi săruta-voi de departe
Parfumul unei clipe transformată-oră.

Eterna clipa-eu

2009-12-11T00:56:00.013+01:00

Cu gust amar, te sorb pe tine, clipă prafuită
Şi te prefac mereu în noi şi-n dulci sclipiri,
Căci viaţa-n vis îmi este oglindită
La răsărit de putrede-amintiri.

Când îmi întind în gând dorinţe sfoiegite
Şi când pe-al rug uitării încă mă topesc,
Te simt cu ale tale pleoape-ncremenite
Cum sufletul mi-l modelezi trupesc

Fiindcă am învăţat să îngenunchez în mine
Cerându-mi o fărâmă din ce n-am fost cândva…
Dar vine apoi tristeţea să-mi aline
Şi să-mi stingă setea de-a nu mă uita.

Şi, ah, ce regăsire-mi sunt…şi cât îmi eşti de dragă
Să te-aflu iarăşi vie pe-altarul unui somn...
Când îţi respir acelaşi zâmbet vechi care mă leagă
De tine-n totdeauna…în timp ce trează dorm.

iar aici, altfel despre clipa...

Dor...

2009-11-21T12:24:00.016+01:00

...mi-e dor sa te simt cum imi patrunzi in fiecare colt de suflet, invatandu-ma ca sperantele nu au chipul iluziilor, ci al soaptelor tale pline de culori;

...mi-e dor sa culeg din ochii-ti flori cu parfum de toamna tarzie si sa strang la piept respiratiile tale moi;

...mi-e dor sa te caut printre vise frante, spulberate in desertul trist al dezamagirilor cu gust amar;

...mi-e dor sa stiu ca nu te gasesc acolo, ci pe aripile unui gand linistit, care-au uitat de zbor;

...mi-e dor sa vad cum in imbratisarile tale albastrul imi coboara din inalt acopernd cu sarutari dulci conturul zambetului tau senin;

...mi-e dor de "candva.." care aduce cu sine, in fiecare clipa a unui neincetat "acum", povestea primei intalniri;

...mi-e dor sa nu-mi mai amintesc de mine in timp ce tu te creionezi frenetic in locul fostului meu "eu";

...mi-e prea dor sa-ti fac portretul din amintiri, caci te iubesc nespus de mult... dincolo de cuvinte si de taceri.

Iubeste-ma daca poti!

2009-10-22T10:04:00.003+02:00

Pentru mai multe detalii intra aici.

Poezie...

2009-10-07T10:47:00.012+02:00

Lucian Blaga

Iubire

Iubesti-cand ulciorul de-arama
se umple pe rand, de la sine
aproape, de flori si de toamna,
de foc, de anotimpul din vine.

Iubesti-cand suava icoana
ce-ti face in durere prin veac
o tii inramata ca-n rana
strvechiului verde copac.

Iubesti-cand sub timpuri prin sumbre
valtori, unde nu ajung sorii,
te-avanti sa culegi printre umbre
balaiul suras al comorii.

Iubesti-cand simtiri se desteapta
ca-n lume doar inima este,
ca-n drumuri la capat te-asteapta
nu moartea, ci alta poveste.

Iubesti-cand intreaga faptura,
cu schimbul, odihna, furtuna
iti este-n aceeasi masura
si lava patrunsa de luna.

Cuvinte...soapte...taceri

2009-04-03T19:36:00.004+02:00

Matafora vietii

2009-04-03T17:20:00.018+02:00

Nu pot să ating cerul în timp ce urc pe culmile speranțelor, nu vreau să pașesc în mocirla abisului atunci când vântul puternic mă azvârle de pe muntele dorințelor. Vreau doar să mă opresc la jumătatea drumului, indiferent că urc pe varfuri sau cobor de pe ele. Iar dacă ascult de glasul care-mi șoptește înaltul și depășesc jumătatea drumului, vreau ca șoapta transformată in țipat să-mi dea puterea de a ma opri la jumătatea traseului atunci când cad. Astfel, aș putea să traiesc fără să mă copleșească greutatea meschinului și a dezamagirii. Nu-mi este suficient să supraviețuiesc ! Vreau să cred că absolutul există, dar nu să-l și cunosc. Nu are rost să caut fata morgana in teluric și nici să mă las chemată de sublimul unei iluzii cosmice. Orizontul...un puls suficient...un aer pur atata timp cât îl respiri de la distanță, atâta timp cât nu-l transformi in esafodul propriu.

Proces cu mine însămi

2009-03-30T16:23:00.011+02:00

Mă simt ca și cum aș avea sufletul de plastilină și totodată mă simt captivă în mine insămi. Pentru a nu știu câta oară sufletul îmi este modelat de mâinile propriilor gânduri și sentimente într-un mod nu foarte artistic, dar unul care cu siguranță are puterea de a mă inființa și desființa dupa ”bunul plac” al cerințelor mele interioare. Astfel, pășesc în prezent pe treptele trecutului și fără să vreau îmi dau întâlnire cu memoria afectiva. Aceleași vechi intrebari retorice...aceeași veche dorința de a ma regăsi într-un alt ”eu” prin împartașirea unei singure identități a sentimentului. În universul rece al memoriei afective, involuntare de altfel, mă așez pentru câteva clipe pe treptele lui ”a fost...” . Nu pot spune ”odata” sau ”cândva” pentru ca ”este” și acum. Din acest motiv nu gasesc nici un fir de praf care să mă murdărească, nici un fir de praf care să-mi dovedească faptul că în prezent nu mai există rugul pe care îmi este așezat sufletul. Dar inca simt cum plastilina se topește în flăcările care înghit tot mai mult din culorile ei. Și din nou ghimpii conștienței, procesul cu luciditatea.

PETRE TUTEA

2009-03-29T16:29:00.001+02:00

See who I am, Within Temptation

2009-03-26T12:37:00.000+01:00

DARK WINGS, Within Temptation

2009-03-25T21:00:00.003+01:00

VERSURILE MELODIEI

Celine Dion& Lara Fabian

2009-03-23T15:02:00.004+01:00

Leapsa mea....

2009-03-20T12:48:00.034+01:00

Mi s-a predat o leapsa ce abordeaza tema fericirii, este prima pe care o primesc, dar sper ca nu va fi si ultima, sunt deschisa pentru astfel de recomandari oricand. Avand in vedere ca sunt o persoana foarte sincera si destul de directa, cateodata cam prea, as zice eu, desi, trebuie sa recunosc, nu s-a plans nimeni de faptul ca nu am ales calea de mijloc, si sper sa nu se intample pe viitor, voi raspunde la intrebari la fel de sincer si de direct pentru ca eu doar asa stiu sa fiu. Prefer, la randul meu, sa mi se spuna adevarul in fata si fara prea multe ocolisuri, indiferent ce culoare are si cat de grav este. Detest teatrul jucat pe scena vietii reale. N-o mai lungesc, pentru ca nu are rost, sunt mult prea nerabdatoare sa-mi incep leapsa. :D

1. Tu dupa ce tanjesti ?

Tanjesc dupa un un viitor care sa-mi asigure succesul in cariera de profesor universitar si la fel de mult dupa o viata care sa-mi dea mai multe motive sa zambesc. Vreau sa am intotdeauna langa mine oameni de ale caror sentimente sa fiu sigura pentru mai tarziu, cineva care sa stie cu adevarat ce vrea de la viata. Tanjesc dupa cineva matur in gandire care sa nu ma lase balta a doua zi doar pentru ca se razgandeste afectiv. Tanjesc dupa cineva care sa fie capabil sa recunoasca faptul ca viata nu are prea mult sens daca o traiesti de unul singur, tanjesc dupa cineva care sa fie dispus sa-mi impartaseasca sentimentele cu aceeasi sinceritate ca a mea.

2. Cand ai spus ultima oara: te iubesc ?

Niciodata, nu am spus asta nimanui pentru ca nu am intalnit inca persoana potrivita, care sa stie ce inseamna ceea ce am zis la 1.

3. Defineste fericirea in trei cuvinte !

E mult prea greu ca sa fac asta. Nu am cum sa incadrez fericirea in doar trei cuvinte, sunt prea putine, prea mici, incomplete. Dar totusi ma incumet sa incerc cu precizarea ca nu fac un sablon al ei, ci, pur si simplu, ii dau cateva atribute : afectiune (reciproca) , echilibru sufletesc, cunoastere de sine ( macar cat de cat ) .

4. Cand ai fost ultima oara fericita ?

Eu vad fericirea ca fiind destul de complexa si consider ca nimeni nu va putea fi vreodata fericit in totalitate. Oricat de multe realizari (profesionale si sentimentale) ar avea, tot nu va fi fericit suta la suta chiar daca va spune de "n" ori ca este. Putem cunoaste culmile inalte ale bucuriei, dar nu si pe cele mai inalte. Va exista mereu un aspect al vietii, oricat de mic, ce va aparea in peisaj (de exemplu, trecutul, prin amintirea sa) care ne va tulbura in drumul spre fericire. Ne straduim deci, pe cat putem, sa fim fericiti, dar reusim doar sa fim bucurosi. In cazul de fata pot spune cand am fost ultima bucuroasa, pai...nu-mi aduc aminte :D si asta pentru ca si in prezent imi este bine. Voi alege sa folosesc totusi in exprimare cuvantul "fericita" , imi place mai mult si oricum distinctia anterior mentionata o utilizez, ca sa zic asa, doar atunci cand gandesc asupra termenilor si ai posibilitatii lor de pus in practica, in rest, folosesc limbajul obisnuit fara sa-mi bat capul cu astfel de lucruri. Pot sa spun ca ultima oara cand am fost fericita este, de fapt, ACUM, desi nu am cine stie ce motive, nu mi s-a intamplat vreun eveniment caruia sa-i atribui starea sufletesca actuala (desi as putea fi in viitor si mai fericita, depinde de motive). Intr-adevar, intotdeauna e loc de mai bine, dar in prezent sunt totusi multumita. Si daca ma gandesc cred ca si stiu motivul actual : mi-am dat seama ca nu are rost sa incerc sa mai investec afectiv in oameni care nu merita efortul si e foarte bine atunci cand constientizezi acest lucru. Sa zicem ca de curand sunt linistita sufleteste si sper sa continui la fel. :D

5. Ce crezi ca te face fericita ?

Timpul petrecut in compania apusului de soare pe timp de vara, vazut din curtea casei mele, faptul ca desi am putini prieteni alaturi imi sunt suficienti, pentru mine conteaza calitatea nu cantitatea, o imbratisare din partea oamenilor pentru care insemn ceva, o privire calda si intelegere din partea acelora care conteaza pentru mine. Faptul ca sunt eu destul de intelegatoare cu ceilalti, sa stau de vorba cu oamenii, sa ii ascult, mai ales cand sunt tristi, sa stiu ca pot sa-i ajut cumva, curajul de a-mi asuma propriile responsabilitati si greseli pana la capat, ca nu-mi sta in fire sa traiesc dupa reguli impuse (in general sunt destul de independenta) daca eu nu vreau asta, mai ales dupa cele proaste, in majoritate, cum sunt in ziua de azi: regula nesimtirii, a cluburilor de noapte, a inculturii etc. Faptul ca nu fac din mine ceea ce nu imi doresc sa fiu (nu sunt in confict cu propria constiinta) , ca nu sunt superficiala, ca sunt totusi un om serios si matur care stie ce vrea de la viata (bine acum, ma mai apuca si pe mine cateodata copilariile, dar tot nu uit ce vreau), faptul ca pot sa vad albul oricarui negru. Ca imi place sa gatesc pentru cei dragi, sa ii astept cu masa pusa atunci cand vin acasa, ca lupt pentru atingerea scopurilor mele, ca imi pasa mult de cei din jurul meu, cateodata investesc prea mult, faptul ca ofer oamenilor afectiune chiar daca, de cele mai multe ori, nu primesc nimic inapoi, optimismul ca intr-o zi voi intalni persoana potrivita care sa vrea sa-mi stea alaturi...si ar mai fi de zis, dar ma opresc aici.

6. Cand te-ai gandit ultima oara la fericirea ta ?

Hmm, greu de zis. Bineinteles ca ma gandesc mereu la fericirea mea, mi se pare absolut normal sa fac asta si imi este de-a dreptul imposibil sa-mi imaginez cum ar fi sa nu ma mai gandesc. Daca nu m-as fi gandit tot timpul, nu as mai fi alergat atata timp dupa ea cautand-o. Si in prezent fac asta si la fel si in viitor, asta legat de unele lucruri, iar legat de altele, nu mai fac nimic, astept doar sa vad ce se intampla pentru ca in unele cazuri eu am facut destul. De acum incolo ii mai las si pe altii sa preia initiativa. ;)

Si in incheiere, vreau sa mai adaug ceva. In toata leapsa asta se pune accentul pe fericire. Ceea ce vreau sa spun este ca fericirea nu poate fi vazuta separat de iubire, aceasta este aerul cu care se hraneste fericirea, motiv pentru care el trebuie sa fie foarte curat, altfel ne provoaca infectii. Ma refer atat la toate tipurile de iubire, nu doar la unul anume, cat si la toate mijloacele prin care ea poate fi daruita si primita. Deci, asa cum spune Sf. Apostol Pavel, idee preluata si de Marin Preda la sfarsitul romanului meu preferat, "Cel mai iubit dintre pamanteni" si ca sa fac totodata apologia fericirii prin iubire: "daca dragoste nu e, nimic nu e."

GAROU, Notre Dame de Paris

2009-03-20T11:25:00.003+01:00

Pentru a va arata ca exista adevarti artisti, pentru a va arata ce inseamna muzica de calitate.

Ce-ar fi daca... ?

2009-03-19T16:02:00.004+01:00

Ce-ar fi dacă aș alege ca pentru câteva momente să-mi închid sufletul în cea mai sigură temniță a ființei mele încât să nu mai pot ieși din mine însămi ? Într-o temniță glacială pe care s-o creez doar din razele întunericului propriilor speranțe... Aș mai vedea astfel ochiul ascuns al fericirii ? Aș mai putea atinge cu degetele mireasma certitudinilor ? Aș mai gusta libertatea sau aș rămâne exilată in labirintul interior ?

Amarul dulce al greșelilor...

2009-03-18T14:16:00.009+01:00

Greșim neîncetat și nu învațam nimic sau poate prea puțin din experiență, asta doar dacă reușim să o obținem. Rostim cuvinte care ne amputează mai târziu din otusi, ceea ce coechilibrul interior și facem fapte care ne desființează pe moment. Și tntinuă să rămană viu este sufletul care parcă nu se răcește niciodată. El este întotdeauna pregătit să ofere, măcar puțin, din ființa noastră celorlalți, iar în unele cazuri se oferă direct pe sine unor așteptari și speranțe zadarnice. La ce folos atata jertfă pe rugul aprins al dezamăgirilor continue ?! Poate că acesta este singurul mod prin care putem să trăim împacați cu noi înșine și lucizi mai apoi. Poate ca doar astfel devenim verticali in fata propriei conștiințe...sau poate că nu ?

Cel mai iubit...

2009-03-16T21:55:00.013+01:00

JURNALUL NATIONAL (sursa informatiei si imaginii)

”Miercuri, 18 martie, Jurnalul Naţional şi Biblioteca pentru toţi vă dăruiesc volumul I al romanului "Cel mai iubit dintre pământeni”, de Marin Preda. Alexandru Preda, unul dintre fiii marelui scriitor, ne-a acordat un interviu în exclusivitate.” Pentru mai multe informatii intra aici.

Apocalyptica, Quutamo

2009-03-15T10:44:00.001+01:00

Lacuna Coil

2009-03-15T10:33:00.002+01:00

Despre viata si ceva mai mult

2009-03-12T21:30:00.008+01:00

Viața...o suma de speranțe, sentimente și greseli. Nu, nu incerc o definitie exhaustiva a vietii, incerc doar sa ii dau cateva atribute care, zic eu, sunt valabile pentru toata lumea, cel putin in unele momente. Cu totii speram cateodata la ceva ce nu vom putea obtine, cu totii suferim si ne bucuram, cu totii facem greseli, mai mici, sau mai mari, depinde de cat ” suntem dispusi sa gresim”, in primul rand fata de noi insine si apoi fata de ceilalti. DAR, trebuie sa ne amintim in fiecare clipa ca adevarata masura a omului este el insusi, nu ceilalalti si ca ” divortului ” de speranta nu trebuie sa-i urmeze pesimismul fata de viata si indifernta fata de oameni. Intr-adevar, avem de multe ori tendinta de a uita sa zambim si de a ne cufunda tot mai mult intr-o tristete adanca...sunt ” n ” motive, dar niciodata oricat de multe ar fi si oricat de intemeiate, ele nu trebuie sa fie niciodata indeajuns de puternice pentru a ne desfiinta. Nu, este prea mult ! Nimeni si nimic nu este suficient de demn, nici macar tu insuti, pentru a te aduce in pragul disperarii, chiar si pentru un timp. Daca am invata sa privim viata ca pe un test cu propria persoana...atunci am intelege ca pentru a ajunge la lumina trebuie sa pasesti mai intai prin intuneric. Important este sa vrei sa vezi ” soarele ” de dincolo de nori ? De ce se-ascunde oare ? Tocmai pentru a da cautarilor luminii un farmec deosebit si o semnificatie plina de vibratii spirituale. Trebuie sa stim ca viata nu este mereu in alb si negru si nici in rozul acela pe care toata lumea il doreste. Viata este un intreg curcubeu si de noi depinde sa alegem cele mai frumoase si cele mai calde culori care sa il compuna. Doar noi oamenii avem puterea de construi vise din lutul mucegait al dezamagirilor, trebuie doar SA VREM. Tot ce pot spune despre excursia mea prin viata si implicit prin sufletele celor din jur este ca ma face nu numai sa visez in prezent cu ochii deschisi, ci si sa zambesc mai mult, sa ma bucur de ” maruntisurile ” vietii pe care deseori avem tendinta sa le ignoram. Nici un ” negru” nu devine foarte negru daca nu torni intentionat cerneala in el, dar de ce sa faci asta ? Mai bine un ” pictor ” neobosit al unui curcubeu cat mai incarcat de expresivitate armonie si echilibru in interior. Totul pentru un NU ” divortului ” de speranta si pentru un DA optimismului fata de ea, fata de ceilalti si fata de propria persoana.

Emil Cioran-citate

2009-03-07T20:52:00.000+01:00

Pentru celalalt ”eu” al meu

2009-03-07T19:16:00.001+01:00

Aforisme

2009-02-28T21:46:00.002+01:00

Avem timp, Octavian Paler

2009-02-28T20:27:00.005+01:00

Almost here

2009-02-27T11:35:00.000+01:00

Excursie prin viata...

2009-02-15T05:17:00.010+01:00

Am ales să fac o plimbare prin sufletul meu și prin sufletul altora. De obicei, nu-mi plac excursiile, dar unele dintre ele parcă ești obligat, într-un fel sau altul, să le faci. Și iată-mă iar plecată pe un drum nou, care, de fapt, e foarte vechi, e același din totdeauna și parcă totuși mereu schimbat. Nu m-a forțat nimeni să îl aleg, nici măcar nu mi-a fost sugerat, dar l-am ales, insă nu și voluntar.Sunt lucruri pe care nu le poți controla și-atunci te lași purtat de vântul vieții pe un drum plin de obstacole, pe un drum plin de praf, de ceață si de nori, care vor să-ți amintească in fiecare clipă că ai greșit din nou, că nu ai ales bine direcția. Evident, nu este pentru prima dată când mă rătăcesc in sufletul celuilalt. Am sperat că in el drumurile nu sunt întortocheate și că dacă oricum sunt voi face rost intr-un final de harta care să mă ghideze spre cele mai însemnate bogății de la capătul lor. Știu sigur ca bogațiile există (consider că orice om are ”avuția” proprie) și speram la un moment dat că le voi avea ca daruri, dar se pare că m-am inșelat, mai ales că nici măcar intâmplător nu am găsit harta. Nu este prima dată și poate că nici ultima cand păsesc pe spinii unei dorințe greu de realizat. Dintre toate bogățiile aș fi vrut să primesc înțelegerea, căldura sufletească si...împărtășirea sentimentelor. Cu toate că nu am primit nimic sunt convinsă că această frumusețe există, această strălucire a sufletului capabilă de sclipiri nebănuite pe care, din păcate, nu le voi întâlni, sau poate nu în acest suflet. Indiferent că-mi convine sau nu asta e situația și se pare că nici în viitor lucrurile nu vor sta altfel. Dacă nu m-am putut descurca în sufletul celuilalt, ei bine, într-al meu excelez la acest capitol. Niciodată nu m-aș putea rătăci in mine însămi având in vedere că, in mare parte, merg pe aceleași drumuri, atât de bătătorite de nevoi sufletești încat le-am învațat pe de rost. Drumurile sufletului meu au multe locuri de poapas...pentru ceilalți, locuri in care oamenii vin și se odihnesc câteva clipe fără să plătească chirie, prețul pentru ceea ce primesc de la mine, și anume, dăruirea sufletească. Pentru că este vorba de mine și pentru că drumurile îmi aparțin, m-am decis să fac următorul lucru: să construiesc porți sigure la inceputul lor, bine închise care să mă ferească de...alți musafiri :D. Am zis bine închise nu imposibil de deschis, însa destul de greu având in vedere că nu există decât o singură cheie...dupa care nu am de gând să fac copii :D O va găsi probabil cineva care va fi dispus să o caute, cineva care va ști cu siguranța că o merită. Dar pană atunci, o să ma odihnesc, doar am sosit ”acasa”, nu ? in sufletul meu, și am de gand să mai zăbovesc. Îmi sunt, în același, și gazdă și musafirul mereu binevenit, care nu vine niciodată cu mâna goală, vine cu experiența greșelilor de a fi călătorit prin sultetul altora, iar de data asta imi aduc și o veste: nu mai fac excursii ! :D

O melodie, un film, o poveste de dragoste...

2009-02-14T11:07:00.001+01:00

Repaos...in iubire

2009-02-12T05:11:00.012+01:00

Știu că exiști, dar nu te pot vedea,

Cred că tu ești, dar nu te pot avea...

Aș vrea să te privesc, în brațe să te strâng,

Dar nu ești lângă mine, doar eu te port in gând.

Pe căi necunoscute spre tine-am alergat,

Deși nu te-am găsit, nicicând nu te-am uitat.

Te caut încă, dar nici că te zăresc,

Spune-mi himeră, unde sa te găsesc ?

De-aș ști unde te afli...spre tine aș veni

Și inima-mi întreagă numai a ta ar fi.

Ordine din haos aș face pentru tine

Și zâmbet din suspin dacă ai fi cu mine.

Ți-aș dărui cu drag un suflet singur și amar,

Iubire oferă celorlalți, primește atat de rar...

Și-n negura tristeții își află fericirea, ah,

Doar tu m-ai putea face s-ating nemarginirea.

Dar tu, te afli acolo...și-n gându-mi...ești departe

Prin labirintul vieții, doar timpul ne desparte.

Ne e obstacol momentan și șansă mai apoi

Acum suntem doar ”tu” si ”eu”, târziu vom fi si ”noi”.

Sau poate mai curand. Nu stiu, oricum eu îmi doresc

Să pot rosti si tare te iubesc...

Dar of ! nu știu de tine, unde esti...?

Vrei să fii tu acela iubirea-mi să primești ?

Câte-ntrebari fara răspuns, ele au doar ecou

Și-n cenușia mea tristețe, nimic nu este nou...

Același suflet fără puls, pustiu de fericire,

Nealinat și singur în dezamagire.

Scorpions

2009-02-08T22:49:00.002+01:00

Shayne Ward, Breathless

2009-02-08T18:52:00.005+01:00

Apocalyptica, Bittersweet (click pe fotografie)

2009-02-08T15:58:00.002+01:00

D' ale noastre, d'ale oamenilor...

2009-02-07T10:21:00.006+01:00

Am aflat de curand ca se doreste construirea unui hotel spatial plasat pe orbita, ideea apartine Companiei spaniole Galactic Suite, care se pare ca are de gand sa-si finalizeze proiectul pana in 2012. Mi se pare incredibil asa ceva, dar la cat de dornica este omenirea sa execeleze in toate, nici nu ma mai surprinde ca vrem tot mai mult sa exploram Universul. Daca vreti sa stiti mai multe despre aceasta, click aici, nu de alta, dar sa va minunati si voi... :D, iar daca vreti sa vedeti universul surprins cu telescopul Hubble...

Interes general

2009-02-07T10:00:00.004+01:00

''Generalul de brigada doctor Emil Strainu ne prezinta un nou subiect pe cât de incredibil, pe atât de adevarat. Este vorba de noi frontiere ale mintii care au fost experimentate atât în Rusia, cât si în America. Metoda „cinema“ este o cale de dezvoltare a capacitatilor RV (Remote View - “vederea ascunsa”). În cadrul PSI-activitatilor este esentiala încetarea sporovaielii interne, acea conversatie interna pe care o avem în interiorul capetelor noastre. Metoda „cinema“ este importanta deoarece constituie un mijloc prin care se poate curata mintea cuiva...'' (informatie preluata din Gardianul)

Pentru mai multe detalii, intrati aici

Test cu tine insuti

2009-02-04T13:21:00.019+01:00

Daca fiecare om poate fi arhitectul propriului cer pe care sa-si deseneze visurile, atunci este important sa nu existe nori care sa umbreasca opera de arta. Dar ce este de facut atunci cand nu norii sunt cei care ingreuneaza creatia , ci lumina orbitoare a soarelui? Am putea fi oare capabili sa desenam cu ochii inchisi, pe intuneric ?

Bye bye Beautiful, NIGHTWISH !

2009-01-24T10:43:00.011+01:00

Imi place rockul si inca foarte mult. E uimitor cum dinamismul sau are puterea de a-ti oferi macar putin din combustia sa interna. Nightwish este una din formatiile mele preferate, iar melodia ”Bye bye beautiful” este una de-a dreptul incantatoare, in care vocea noua a interpretei aduce un plus de bun gust. Ascult melodia de mult timp si constat ca nici in prezent nu m-am plictisit de ea, v-o recomand si voua...acelora care stiu sa aprecieze muzica adevarata...acelora care vad diferenta dintre calitatea acesteia si ”calitatea” altor interpreti care, din lipsa de originalitate si abundenta in prostie si ridicol, se straduiesc tot mai mult sa ingroase numarul zerourilor ale unei afaceri muzicale dusa pana la penibil. Pacat, se promoveaza astfel imaginea unei culturi asa zis, autentice, dar imbracata, de fapt, in haine zdrentuite.Pentru Nightwish,intra aici

Nightwish,Amaranth

2009-01-20T11:02:00.014+01:00

Sa mori de ras, nu alta !

2009-01-19T22:38:00.004+01:00

Cine esti? Cine sunt?

2009-01-16T19:31:00.012+01:00

Viseaza la cunoastere, dar nu te opri aici, mergi mai departe. Descopera-te si reinventeaza-te, dar nu incerca sa pari ceea ce nu esti. Este placut, dar si ravasitor sa te privesti in oglinda proprie, iar in pariul cu tine insuti depinde mult de cat stii si poti te dedublezi, fara sa-ti pierzi esenta...si, cel mai important, nu uita sa iubesti.Nu-ti acoperi oglinda sufletului cu nepasare, nu asterne pe ea ganduri si sentimente care mai tarziu iti vor face rau, ai doar puterea sa te privesti in ea, fara teama... fara regrete, lasitatea e doar pentru cei slabi. Indrazneste sa privesti si in oglinda celui de langa tine, oricat de murdara pare...oricat de mica este...poarta in ea extraordinarul persoanei, desi esti tentat sa nu-l vezi sau sa nu-l recunosti.

Problema de logica

2009-01-13T07:05:00.005+01:00

Vine iarna !Cineva care nu observa de mai mult timp,imi spune:
-Daca nu iei caciula,atunci iti pui puloverul;
-Daca iti pui caciula,atunci nu porti cizme;
-Daca nu este adevarat ca nu ai luat nici caciula,nici cizmele,atunci sigur ti-ai pus manusile.
Azi mi-am lasat manusile acasa.
Mi-am pus puloverul?

Va invit la reflectie,nu ezitati sa imi scrieti raspunsul.

Within Temptation

2009-01-08T08:40:00.003+01:00

Secunda extra

2009-01-06T11:16:00.006+01:00

Secunda extra este secunda adaugata la finalul anului 2008,prin urmare,ultimul minut al anului 2008 a avut mai mult cu o secunda in plus:61.Se pare ca oamenii de stiinta au facut o corectie asa incat toate ceasurile din intreaga lume sa tina pasul cu miscarea de rotatie a Pamantului.Chiar daca pentru foarte multi dintre noi ea a trecut neobservata,ea a iscat dezbateri aprinse in randul oamenilor de stiinta.

"Timpul este parte integranta a tehnologiilor noastre: telefoane mobile, transmiterea curentului electric, computere, chiar si sistemele de navigare prin satelit din masinile voastre. Toate se bazeaza pe determinarea exacta a timpului si fiecare fractiune de secunda conteaza", spune David Rooney, curator la Observatorul Regal.

Intr-adevar,fiecare fractiune de secunda conteaza,dar cate trec pe langa noi fara sa ne dam seama?Daca ne propunem,mai avem inca timp sa pretuim Timpul.

Evanescence,”Anything for you”

2009-01-06T11:06:00.005+01:00

”Opera de arta”

2009-01-06T10:31:00.005+01:00

Motto:”Nu-ti da motive sa plangi,dar daca totusi se intampla,atunci nu-ti astupa urechile.”(Neamtu Ionelia)

Traim ganduri si sentimente ca realitati deghizate in ceea ce vrem sa fie si astfel ajungem sa respingem ceea ce este de fapt.Uitam ca nu suntem masti,ci chipuri sensibile ce asteapta caldura intelegerii care sa ne faca sufletul sa vibreze de emotie.Inchidem pentru o clipa ochii si ne prefacem ca suntem altfel de cum suntem,uitand sa-i deschidem la timp,iar cand ne trezim este prea tarziu.Societatea in care traim este una fabricata de noi insine,inventata dupa anumite etaloane pe care ni le prestabilim...Si totul din dorinta de a ne integra intr-o lume in care ne vom simti apoi straini si inadaptati.Devenim prizonierii propriei gandirii si ne definim prin faptele noastre,pe care le regretam,asta doar daca avem puterea de a recunoaste ca am devenit actori pe o scena proprie:viata.Si astfel,ajungem sa ne invinovatim pentru ce am devenit,sa ne displaca teatrul prost jucat si inutil.De ce oare nu vrem sa ne acceptam asa cum suntem?La ce folos zidurile ridicate in noi si intre noi si ceilalti?Chiar ne dorim atat de mult sa purtam emblema unor farame de spirit ce tipa sub crusta rece a superficialului...?!

Discurs

2009-01-05T13:54:00.016+01:00

Citit de sus in jos,este discursul pentru alegatori.Citit de jos in sus,este,de
fapt,ceea ce gandesc politicienii cu adevarat.

In partidul nostru politic ne respectam promisiunile
Doar imbecilii pot crede ca
noi nu vom lupta contra coruptiei
pentru ca,un lucru e sigur pentru noi
cinstea si transparenta sunt fundamentale pentru atingerea idealurilor noastre
Vom demonstra ca e o mare prostie sa crezi ca
mafia va continua sa faca parte din guvern ca in trecut
Va asiguram,fara urma de indoiala ca
dreptatea sociala va fi scopul principal al mandatului nostru
cu toate acestea,exista inca oameni prosti care isi imagineaza ca
guvernarea sa fie posibila in continuare
cu aceleasi vechi smecherii politice.
Cand ne asumam puterea,facem totul pentru ca
sa se termine cu situatiile privilegiate si cu traficul de influenta
nu suportam in nici un fel ideea ca
poporul va flamanzi
ne vom indeplini misiunea,chiar daca
rezervele economice vor fi complet epuizate
vom exersa puterea pana ce
veti intelege ca incepand de acum
noi suntem partidul xxx,speranta acestei tari

Desi au trecut alegerile,discursurile oamenilor politici continua sa ramana vii in amintire.Tu care varianta o crezi?Pe cea de sus in jos sau viceversa?

Lacrimile,de Lucian Blaga

2008-12-12T20:33:00.001+01:00

Evanescence ”Bring me to life”

2008-12-03T18:52:00.006+01:00

o super melodie,v-o recomand cu toata inima,ascultati-o cu drag,o sa va placa sigur pentru ca...nu are cum sa va placa evanescence si muzica lor :D

Sa fim noi insine!!!

2008-12-01T13:34:00.007+01:00

Traim o viata fara stralucire si incercam tot mai mult sa ne incadram in tiparele unei societati superficiale,care ne ucide incet,dar sigur,sufletul fragil.Alergam dupa putere,convertita sub toate aspectele,incat uitam sa fim naturali si credem ca daca reusim sa parem grozavi,culti si interesanti,desi nu suntem toti asa,reusim sa cucerim marele public tot mai dornic de aparente.Suntem atat de inconstienti de aceasta sete care ne soarbe tot mai mult pana si ultima picatura din firea noastra,incat vom ajunge intr-o buna zi sa ingenunchem in fata propriei masti,implorand Timpul sa ne redea pe noi insine,adevaratul chip pe care l-am deghizat prea mult si devenim incapabili sa fim noi,incomozi in propriul eu.Uitam si ignoram,iubim si uram,dar,mai ales,exageram in toate.Putem sa schimbam acest lucru doar daca ne dam seama ca excesele nu ne sunt utile,intotdeauna ce este mult strica.Sa pastram mereu masura in toate si sa mentinem echilibrul intre sensibilitate si seriozitate,manifestare si retinere. Singurele lucruri care vor ramane mereu frumoase sunt farmecul propriu cu expesivitatea lui.Ar trebui sa le apreciem mai des,mai ales ca niciodata nu vor face parte din categoria exceselor.Sa profitam de ce avem,sa oferim si sa primim fara rezerve,oricum avem doar de castigat. ;)Ce motiv am avea sa spunem NU?!

Arhitecti ai propriului”eu”

2008-11-24T14:04:00.004+01:00

Traim visuri strivite de realitate,rostim cuvinte seci sau mult prea incarcate de inteles uneori,iar alteori le lasam sufocate,prinse in clestele nerostirii,luptam cu propriile ganduri si vrem sa le stim pe ale celorlalti,cream si distrugem sentimente devenind astfel bogati sau saraci sufleteste.Vrem sa stim multe,dar ne pierdem in cautari,ratacim pe drumuri batatorite de aceleasi vechi sperante,iar la capatul lor gasim doar un nor de praf ce se ridica din incertitudine.Ce cautam de fapt?Fericirea,pacat de efortul asiduu si de puterile ce simtim ca ne slabesc tot mai mult.E inutil sa-ti pierzi astfel timpul si o mare greseala sa-ti stabilesti fericirea ca scop.Ea nu e un Tot absolut si nici un intreg fara partile sale.Trebuie sa traiesti bucuriile marunte ale vietii fara pretentii exagerate,nu sa le ratezi alergand dupa un final al carui inceput nu il cunosti,vei obosi in zadar...Sa vrei sa-atingi Fericirea,fara sa cunosti bucuriile ei,si sa te plangi apoi ca ti s-a refuzat accesul la ea,ca nu ai trait-o,inseamna masochism si indifirenta fata de propria persoana.De ce refuzam dreptul la igiena care ne-ar mentine sufletul sanatos?!

Actorul de ieri,regizorul de azi

2008-11-23T17:03:00.010+01:00

Am aflat ca Horatiu Malaele,un actor extraordinar si-a facut debutul regizoral cu ''Nunta muta''.Pelicula este inspirata dintr-o poveste reala petrecuta in 1953 intr-un satuc izolat din Romania unde doi tineri asteapta cu nerabdare sa se casatoreasca.Primul lungmetraj al artistului a avut lansarea de gală luni seară la Teatrul Naţional din Bucureşti.Este o drama cu iz de comedie care ruleaza in cinematografe incepand cu 21 noiembrie,mai mult nu va spun ;)astept ca si voi,cu sufletul la gura,sa vad filmul,doar e vorba de Horatiu Malaele,nu?!Sper sa apara cat mai curand si la noi :)

Timpul...

2008-11-21T13:30:00.010+01:00

Framantata de intrebari existentialiste si istovita de goana dupa raspunsurile lor, aleg sa ma odihnesc o clipa pe culmile Repaosului. ”O clipa"... ce-nseamna ea, exista? Si, din nou, in loc sa ma odihnesc, obosesc alergand dupa raspunsuri. Nu le-am gasit inca si nici nu cred ca o sa le aflu vreodata, dar sunt convinsa ca nu as putea sa traiesc fara intrebari. Si pentru a nu stiu cata oara ma intreb ”ce este timpul” ? Timpul soarbe Totul, neantizandu-l, transformandu-l in Marele Nimic, inghite orice si pe oricine neramanand nimic neatins de el... nici o speranta nefacuta scrum sau paradis...nici un chip fara riduri...nici un sentiment neschimbat... Este in noi si in afara noastra, fara forme si fara continut...fara margini, etern sau nu, creeaza si distruge simultan. Timpul ne ofera sanse si tot el ni le ia, ne face sa privim viata cu alti ochi si sa-i apreciem mai mult pe cei de langa noi sau sa-i regretam cand nu-i mai avem. Timpul imi este adversar si prieten...invatatorul cel mai intelept si lectia lui. Si tot ce stiu despre el este ca il simt, ca il traiesc si ca in frumusetea lui admirabila are intotdeauna ceva detestabil.

revolutionar

2008-11-20T20:00:00.012+01:00

O cercetatoare de la Picower Institute for Learning and Memory,Elly Nedevi a facut o descoperire importanata pentru medicina:neuronii adulti cresc.Acest lucru arata faptul ca intr-o zi va fi posibila cresterea unor noi celule care sa la inlocuiasca pe cele afectate in diferite boli printre care si cele ale coloanei vertebrale.

Omenirea avea nevoie de asta!mai ales ca in zilele noastre sunt oameni care au putini neuroni si sunt pe cale sa ii piarda si pe aia.Dar parca se refera doar la creierul adultilor nu?Hmm,inseamna ca cei mici mai trebuie sa creasca,sa astepte,pana atunci se multumesc si ei cu ce au:D

IF ONLY

2008-11-20T09:13:00.006+01:00

Mai mult decat un film romantic,un film cu largi valente psihologice in care se pune accentul pe iubire si timp.Un om care primeste a doaua sansa in viata cu scopul de pretui ceea ce inainte ignorase si considerase a fi fara prea mare importanta.Timpul inghite totul,nu ramane nimic neatins de el,nici o foaie neingalbenita,nici un chip fara riduri...nici un sentiment neschimbat.Daca am constientiza macar o data ca timpul este ireversibil am sti sa pretuim cu adevarat clipa,sa o traim si nu sa ne imaginam ca facem asta.Este foarte important sa ii pretuim pe cei de langa noi asa cum sunt,asa cum merita pentru a nu regreta mai tarziu ca nu am stiut sa facem asta in momentele cand i-am avut alaturi,iar daca nu stim inca felul in care trebuie sa-i apreciem,sa-i lasam pe ei sa ne arate...fara teama ca nu ne inteleg,fara inhibitii...Sa-i iubim pe cei de langa noi si sa-i lasam sa ne iubeasca atat cat mai este timp...

E.M.CIORAN

2008-11-20T09:00:00.004+01:00

Sfaturi...

2008-11-18T20:23:00.008+01:00

Intelege-i pe cei de langa tine si nu incerca sa decizi pentru ei.Refuza sa traiesti iluzii si alege in locul lor certitudinea.Acorda libertate si timp tuturor,chiar daca e pentru totdeauna.Lupta si viseaza cu ochii larg deschisi,dar nu aspira niciodata,astfel risti sa ramai ancorat de himere si vei suferi mai tarziu.Conduce-ti bine gandurile,controleaza-le ca sa nu te ratacesti in haosul sentimentelor.Sa ai mereu puterea de a vedea albul din negru si partea plina a paharului chiar daca el e gol,nu-ti va parea rau mai tarziu.Sa nu exagerezi in nimic si pastreaza masura in toate,astfel vei trai mai linistit si mai impacat cu tine insuti.Toti meritam asta doar ca nu suntem constienti de ce avem nevoie.Sa stam mai mult de vorba cu noi insine,sa ne ascultam si sa ne vorbim sincer si deschis.Ne vom auzi si ne vom intelege.Si,cel mai importanat,pune teoria in practica!!!

Franturi dintr-o poveste,citate din memorie

2008-11-14T16:02:00.005+01:00

Din clipa cand am descoperit constiinta de sine nu am facut nimic altceva decat sa ma caut.Avand in vedere ca sunt om,gandesc,simt si actionez,imi era limpede pe atunci ca trebuia sa ma caut si sa ma regasesc in ceea ce fac si in cei de langa mine,in care investesc destul de mult sentimental(nu pentru toti,doar pentru cei care merita efortul,dar si atunci cu masura,nu aleg niciodata sa-mi ruinez sufletul).M-am dus bineinteles sa vizitez acele”locuri”in care puteam sa fiu cu dorinta de a face cunostiinta cu mine insami.Trebuie sa recunosc,am fost dezamagita cand am gasit doar pustiu fara cea mai mica urma de eul meu,iar lacrimile incepusera deja sa-mi inunde chipul.Atunci am simtit cum incep sa nu mai fiu,si,din teama de a nu mai exista apoi,m-am strigat...Nu mi-a raspuns nimeni.Abia peste cateva momente,care pareau o eternitate,m-am auzit si mi-am raspuns,ma gasisem,din fericire!Eram adanc interiorizata in mine si cum nu am renuntat nici o secunda la dorinta de a ma afla,pentru ca m-am gasit,am hotarat ca o discutie sincera si deschisa,doar eu cu mine,este binevenita,mai ales ca ocazia imi era la indemana.Am constatat atunci,ca eu nu mai sunt eu,desi cele doua”euri”au aceeasi identitate.Imi aduc si acum aminte cat de bulversata am putut sa fiu cand am descoperit ca sunt in conflict cu mine insami,dar cat de fericita cand mi-am spus si m-am invatat ceea ce nu stiam pana in clipa respectiva.Ce s-a intamplat de fapt?M-am privit in oglinda proprie.Toti avem una pe care o purtam in noi si in care se reflecta celalalte oglinzi,ale celor din jurul nostru,ele fiind,la randul lor,obiectul reflexiei altor oglinzi.Pare complicat poate sa privesti lucrurile din acest punct de vedere,dar este o realitate pe care,de cele mai multe ori,o negam,inconstient uneori,iar alteori ne ascundem sub masca pe care ne-o fixam bine pe chip.
Este adevarat ca suntem ganduri,fapte,emotii si sentimente,dar nu numai,suntem mai mult,adica felul prin care ne vedem astfel si atitudinea pe care o adoptam dupa ce am aflat.Trebuie sa ne vedem atat ca obiect cat si ca subiect,iar pentru a ne intelege este necesara mereu aceasta dedublare cu conditia de a nu stabili granite,de a nu dezmembra universul unificat.Ma refer la faptul ca trebuie sa analizam ce facem si ce simtim,dar nu putem sa actionam astfel cand suntem langa oameni,dar nici departe de ei.Trebuie sa ne retragem in citadela interioara(fara a face din ea un turn de fildes)si atunci cand suntem singuri,dar si cand suntem cu ceilalti.Si totul pentru a ne interpreta pana la nuanta in toata complexitatea noastra. Imi place intotdeauna sa-mi testez limitele,sa experimentez noul si sa stiu daca pot sa ating paroxismul.Abia atunci simt ca traiesc in adevaratul sens al cuvantului.Pentru mine,este important sa explorez fiecare unghi al fiintei mele,chiar si pe cel mai greu accesibil.Cu cat este mai greu,cu atat este mai interesant.Pe scurt,nu las faptele sa treaca pe langa mine fara sa le interpretez,nici ale mele,nici ale celorlalti,iar cum ele sunt un produs al unor tipuri de gandire si simtire,este necesar sa investighez si acest domeniu.Nu spun ca ajung la cunoasterea deplina,nici nu cred ca as fi in stare sa mi-o asum,sa o suport in toata autenticitatea sa,dar,cateodata,imi este suficient ce descopar,iar daca sunt cazuri in care nu sunt multumita(si sunt destule),mereu este loc pentru mai mult din partea mea,trebuie doar sa vreau.Aceste modalitati de analiza si interpretare inca le slefuiesc atent prin exercitiu,cateodata voluntar,alteori involuntar,doar pentru ca necesitatea o cere.Dar,indiferent de situatie,ele se afla oricum adanc inradacinate in natura mea interioara,care refuza sa traiasca altfel decat dupa propriile legi,atat de necesare si intrinseci,fara de care viata mea nu ar avea sens.

Stiati ca...?

2008-11-12T21:03:00.003+01:00

1.Statueta Oscar era facuta din lemn in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial?
2.Ca revolutia rusa din octombrie se serbeaza in noiembrie?
3.In fiecare minut,Pamantul este lovit de 6000 de fulgere?
4.Fotosinteza implica aproximativ 70 de reactii chimice?
5.Femeile clipesc de doua ori mai mult decat barbatii?
6.Cand o persoana moare auzul este ultimul simt perceput,iar vazul este primul care dispare?
7.Einstein nu a putut vorbi fluent pana la varsta de 9 ani?
8.Propozitia:”The quick brown fox jumps over the lazy dog”foloseste toate literele alfabetului?

Octavian Paler

2008-11-12T20:59:00.003+01:00

DECALOG

1.Sa astepti oricat.
2.Sa astepti orice.
3.Sa nu-ti amintesti,in schimb,orice.Nu sunt bune decat amintirile care te
ajuta sa traiesti in prezent.
4.Sa nu numeri zilele.
5.Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie,chiar daca dureaza toata viata.
6.Repeta ca nu exista pustiu.Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim.
7.Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu.Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.
8.Daca gandul asta te ajuta,nu cauta sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.
9.Binecuvinteaza ocazia de a-ti apartine in intregime.Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.
10.Aminteste-ti ca paradisul a fost,aproape sigur,intr-o grota.

”Ea nu era de aici...”

2008-11-12T20:54:00.003+01:00

”EA NU ERA DE AICI...

N-am intalnit-o decat de doua ori.Putin.Dar extraordinarul nu se masoara in dimensiunile timpului.De la bun inceput m-a cucerit prin aerul ei absent si parca de pe alta lume,prin soaptele ei,prin gesturile stangace,prin privirile care nu aderau nici la fiinte si nici la lucruri(...)Nimeni nu va stii vreodata cum facea sa respire,prin ce magie a suflului,si ce cauta printre noi.Sigur este ca nu era de aici,si nu impartasea decaderea noastra decat din politete sau din cine stie ce curiozitate bolnavicioasa(...)Din clipa cand am vazut-o,m-am indragostit de timiditatea ei,o timiditate unica,de neuitat,care ii dadea aparenta unei vestale istovite in slujba unui zeu clandestin sau a unei mistice ravasite de nostalgia extazului,dimpotriva,de abuzul de extaz,pe veci inapta sa integreze evidentele!
Coplesita de bunuri,in intelesul lumesc vorbind,parea totusi desprinsa de toate,in pragul unei cersetorii ideale,harazita sa-si murmure saracia in srafundul imperceptibilului.De altminteri,ce putea stapani sau rosti cand tacerea ii tinea loc de suflet,iar uimirea,de univers?(...)Cu cat gandeai la ea mai mult,cu atat erai mai putin inclinat s-o judeci dupa gustul si vederile timpului.Un soi de fatalitate vetusta apasa asupra-i.Din fericire,insusi farmecul ei se inscria in revolut.(...)
Cine stie sa descifreze chipurile omenesti citea lesne pe al ei ca nu-i condamnata sa dureze,ca va fi crutata de cosmarul anilor.Vie,parea atat de putin complice cu viata,incat n-o puteai privi fara sa gandesti ca n-o vei revedea niciodata.Un vesnic bun-ramas era semnul si legea firii sale,stralucirea unei predestinari,pecetea trecerii sale pe pamant,de aceea il si purta ca pe un nimb,fara nici o ostentatie,din simpla solidaritate cu nevazutul.”

Emil Cioran

Despre neajunsul de a te fi nascut

2008-11-12T20:52:00.003+01:00

Despre neajunsul de a te fi născut este un text în 12 capitole care cuprinde reflecţii ale autorului, aforisme ironice, din care reiese refuzul oricărui sistem filozofic şi scepticismul, adânc înrădăcinate de-a lungul insomniilor din tinereţe. Despre insomnie, Cioran spune că a fost cea mai importantă experienţă a vieţii sale, toate divagaţiile lui avându-şi originea în această “tragedie”. Experienţa insomniei este resimţită ca vinovată pentru ambiguitatea lucidităţii, omul obsesiilor fiind poate, mai vrednic de milă decât nenorocitul. Dezamăgit dar şi violent, se aseamănă teroristului care, mergând să înfăptuiască o crimă, se opreşte să citească Ecleziastul.
Imposibilitatea de a cunoaşte Omul şi Lumea sau de a le fi cunoscut, în fapt, mult prea bine îl vor face să afirme că faptul naşterii este izvorul tuturor slăbiciunilor şi al tuturor nenorocirilor. De natură biografică merită, probabil, menţionat incidentul în urma căruia, mama autorului ar fi declarat că dacă ar fi ştiut cât de nefericit avea să fie copilul ei, l-ar fi avortat. De aici, viaţa resimţită ca un accident, inconsistenţa lucrurilor, iar naşterea, o nenorocire pe care, totuşi, am fi fost nemângâiaţi să n-o fi cunoscut. De sorginte metafizică este şi ataşamentul pentru vremea în care nu exista, -tocmai pentru că acel timp nu se simte-, pentru fetusul care a fost, la limita dintre existenţă şi nonexistenţă.
Anxietatea existenţialistă, raţiunea ca boală şi clarviziunea agonizantă sunt dovada că înspăimântătorul care există în viaţa noastră este cel care ne face să trăim. Dezgustat de oameni, privind moartea ca pe o eliberare, are mereu senzaţia că viaţa este în altă parte şi că el nu aparţine niciunuia dintre elementele ei. Totul este joc inutil, o agitaţie automatizată. Atras de filozofia hindusă, “al cărei scop este de a învinge eul”, Cioran încearcă să se elibereze de suferinţă prin practicarea detaşării: ataraxia văzută în relaţia cu oamenii (“am hotărât să nu mai dau vina pe nimeni de când am observat că sfârşesc întotdeauna prin a semăna cu ultimul meu duşman”), cu sine (“ştiu că nu ştiu nimic”), cu divinitatea. Detaşare care este greu de înfăptuit având în vedere ataşamentul survenit în momentul naşterii. Departe de a îmbrăţişa afirmaţia nietzsche-iană a morţii lui Dumnezeu, trăiristul Cioran îl vede pe Creator ca imperfect. De aici, o mulţime de reflecţii privitoare la natura omului şi relaţia lui cu Dumnezeu: de mii de ani, omul s-a străduit să creadă şi cu cât s-a depărtat de Dumnezeu, cu atât a avansat în cunoaşterea religiilor. Actul simplu, al evlaviei, s-a perimat. Omul cioran este sfâşiat de nelinişti, spaime şi plictisuri. Propovăduieşte eşecul ca mijloc de căutare interioară, acesta fiind singurul care “ne dezvăluie nouă înşine, ne permite să ne vedem aşa cum ne vede Dumnezeu”, declară că măreţia noastră stă în indolenţă, în incapacitatea de a trece la acţiune. “Neputinţa sau refuzul de a ne realiza ne păstrează calităţile, iar voinţa de a da tot ce putem ne conduce la excese şi desfrâu”. Dincolo de toate acestea, scrisul şi cititul par a fi izbăvitoare: Cioran este fidel crezului de a scrie doar pentru a spune lucruri pe care nu ar îndrăzni să le mărturisească nimănui.

alte citate

2008-11-12T20:28:00.001+01:00

CITATE OCTAVIAN PALER

”Nici o oboseala sufletesca nu se compara probabil cu una care provine dint-o iubire ce nu se poate consola.”

”Absolutul nu e decat o piramida nesfarsita unde fiecare treapta este relativa.”
”Un destin ratat a inceput intotdeauna prin a nu mai iubi nimic sau prin aiubi rau.”
”A nu fi singur inseamna probabil a sti sa te daruiesti.”
”Singuratatea n-o poate umple lumea,ci o singura fiinta.Una care te poate ridica sau nimici.”
”Daca nu facem nimic impotriva tristetii,ar trebui sa nu facem nimic in favoarea ei.Din pacate,uneori nefacand nimic impotriva ei,facem totul in favoarea ei.”
”Nu cerem iertare decat celor care,intr-un fel sau altul,ii mai iubim sau a caror parere despre noi nu ne-a devenit cu totul indiferenta.”
”Singurul timp ospitalier care nu ne ucide e trecutul,singurul unde am putea fi fericiti fara grija si cu ajutorul caruia ne putem cladi,la nevoie numai din parfumul unei flori,un adapost impotriva mortii...Dar cata tristete ne trebuie pentru a ajunge la o fericire aparata de ceasuri date inapoi?”

CITATE LUCIAN BLAGA

”Melancolia este o reductie la zero a capacitatii noastre innascute de a ne autoiluziona.”
”De unde-si are raiul lumina?Stiu:il lumineaza iadul cu flacarile lui.”
”Viata ne invata sa cultivam uitarea,ca o masura de consolare a fiintei.”
”Viata-o plimbare spre somn.”
”Faptul ca orice viata de pe pamant se termina cu moartea,nu dovedeste ca moartea este scopul vietii.”

CITATE FRIEDRICH NIETZSCHE

”Tot ce nu ma ucide ma face mai puternic.”
”Nu puterea marilor sentimente face oamenii superiori,ci durata lor.”
”Fa din disperarea cea mai profunda,speranta cea mai invincibila.”
”Daca viata are toate ”de ce”-urile,atunci putem suporta aproape toate ”cum”-urile.””Constiinta este una din formele ascetismului.”

citate

2008-11-12T20:25:00.001+01:00

CITATE EMIL CIORAN

”Perseveram in viata tocmai pentru ca nu se sprijina pe nimic,pentru ca ii lipseste pana si umbra unui argument.”
”Daca viata ar avea un singur argument in favoarea ei,s-ar spulbera,instinctele si prejudecatile se destrama in contact cu Rigoarea.”
”Suntem aruncati intr-un univers pleonastic,unde intrebarile si raspunsurile se echivaleaza.”
”Oamenii sanatosi nu sunt reali,au totul in afara de fiinta-pe care ti-o confera doar o sanatate improbabila.”
”Cum zi de zi am trait in compania sinuciderii,ar fi nedrept si ingrat din partea mea sa o denigrez.Ce poate fi mai sanatos,mai firesc?Nesanatoasa si nefireasca e pofta indarjita de a exista,meteahna grava,meteahna prin excelenta,meteahna mea.”

CITATE ALBERT CAMUS

”Omul este intotdeauna prada propriilor sale adevaruri.”
” A incepe sa gandesti,inseamna a incepe sa fii ros pe dinauntru.”
” Ca si marile opere,sentimentele adanci semnifica intotdeauna mai mult decat au constiinta ca spun.”
”Un om se defineste la fel de bine prin comediile sale ca si prin elanurile sale sincere.”
”Trebuie sa murim neimpacati si nu de buna voie.Sinuciderea este o ignorare.Omului absurd nu-i ramane decat sa epuizeze totul,si sa se epuizeze.”

Un ”of”inconstient

2008-11-12T20:19:00.004+01:00

Oare cat timp va trebui sa ne mai sacrificam pe altarul idealurilor sufletele,doar pentru a trai cu constiinta impacata si murdariti moral?!Cate alte idealuri vor mai fi strivite sub voracitatea implinirii de sine,pentru ca suntem egoisti?!E trist ca ajungem sa cunoastem doar ceea ce vrem sa credem si avem impresia ca urcam trepte pe piramida cand,de fapt,ne afundam in mocirla indiferentei...

Intre mult si putin

2008-11-12T20:08:00.002+01:00

Suntem un TOT amestecat cu NIMIC.Da,asta suntem!Din fericire si din pacate.Cream si oferim iubind,dar distrugem si devenim egoisti atunci cand uram.Avem imensa putere de a ne ridica pe culmile cele mai inalte idealurile si josnicia de a le azvarli apoi in mocirla abisului.Alergam atat de mult dupa fericirea proprie,incat uitam sa respiram alaturi de celalalt.Astfel,vom sfarsi prin a duce povara unei inimi care,desi bate,nu are puls.DE CE sa permitem mortii sa puna stapanire pe noi cand inca mai suntem in viata?!DE CE sa murim sufocati cand aer este destul?!Ah,gandim probabil ca daca nu-l putem cuprinde in forme,el nici nu exista.Ciudat mod de a alege sa traim!

De ce astfel si nu altfel...?!

2008-11-12T20:05:00.003+01:00

Adica de ce am ales”cuvantul.tacerii”.Pentru ca refuz sa cred ca doar cuvintele au glas si ca tacerea este seaca.Cuvintele au sens pentru ca ele poarta amprenta sufletului din noi si transmit in exterior mai mult sau mai putin din combustia noastra interna.Transmit ganduri si sentimente prin care,fara sa ne dam seama,devenim pentru ceilalti pasaportul catre noi insine si astfel le oferim posibilitatea de a plonja in eul nostru,un mediu propice pentru cugetarea lor,un mediu in care ne facem intelesi sau nu.Dar asta nu inseamna ca atunci cand refuzam sa vorbim nu avem nimic de transmis si ca mesajele ce se afla dincolo de ambalajul exterior,de corp,raman inghetate fara posibilitatea topirii lor in societate.
Un om are multe motive sa vorbeasca,dar si mai multe sa taca.Daca te afli printre”nefericitii”artei de a medita si din premisele pe care ti le ofera cei din jur,cateodata mult prea suficiente,dar nu si neaparat necesare,ajungi la concluzia ca mai bine taci decat sa te exprimi oral,atunci inseamna ca fie tii la ego-ul tau,fie prin atitudinea adoptata incerci sa captezi atentie.Ma refer,in primul caz,la faptul ca suntem egocentrici si cand observam ca propriile cuvinte,farame din spirit,nu numai ca nu ne sunt intelese asa cum vrem,ba mai mult,ne sunt golite de adevaratul lor sens si umplute cu luare in ras si contradictii,in loc sa vorbim alegem sa ne cufundam in tacere.Al doilea caz face apel la atentia celorlalti pentru ca atunci cand observam ca vorbim in zadar si ca ceea ce vrem sa comunicam nu se intelege defel,consideram ca refuzand sa ne exteriorizam,mai ales daca in relatiile cu anumite persoane facem brusc aceasta trecere,nu numai ca vom atrage atentia dorita,ci ne vom face si intelesi asa cum dorim.
Este necesar sa cunoastem atat limbajul cuvintelor cat si cel al tacerii.In fiecare tacere sunt cuvinte ce zac nemarturisite si asteapta doar un imbold pentru a-si iesi din matca si pentru a crea si in fiecare cuvant rostit salasluieste o tacere adanca,perceptibila doar unui”auz”exersat.
Pentru ca suntem oameni si trebuie sa ne intelegem intre noi este important sa stim,fiecare,limbile pe care le vorbesc cei de langa noi,iar daca nu le stim inca,sa invatam sa le traducem.

Constiinta si avatarurile ei

2008-11-12T19:59:00.004+01:00

Ma gandesc adesea,la ce foloseste omului constiinta?Este ea buna la ceva sau este doar menita sa ne sfatuiasca inainte sa ne fie judecator?De multe ori te bate prieteneste cu mana pe umar spunandu-ti:”bravo,ai facut ceva bine”,dar sunt si cazuri in care daca tu uiti ca ea exista,ea isi aminteste mereu de tine si vine sa te traga de maneca atunci cand gresesti.Si ce se intampla cu noi la reactiile ei?O luam in seama sau o ignoram?Avem de foarte multe ori tendinta sa ne consolam singuri si sa ne trecem cu vederea greselile spunandu-ne ca ziua de astazi este oricum mult prea grea si incarcata de tristete sau de bucurie ca sa ne mai gandim la cat de mult atarna in balanta vietii faptele pe care le-am facut.Si apoi,vine un ”maine”in care vom rosti din nou aceleasi cuvinte ca ”azi”,acesta devenind acum ”ieri”.
Alergam atat de mult dupa fericire(fara sa ne-o stabilim ca scop constient)incat uitam si ce cautam,iar clipele trec si tot trec...odata cu timpul.Si,fara sa ne dam seama,ajungem sa dormim de treji.Acum este momentul in care nici nu mai stim ca existam,nici ce am fost,nici ce am devenit.SUNTEM,pur si simplu,automate care actioneaza si nici nu ne mai aducem aminte(asta daca am stiut vreodata)ca trebuie sa trecem prin filtrul ratiunii atat faptele noastre cat si cele ale celor din jur.Ne cufundam astfel intr-un somn in care existam ca somnambuli fara sa mai stim ce facem si fara sa ne asumam responsabilitatea pentru ceea ce facem.Constiinta este latenta,hiberneaza in noi si ne distruge intimp ce credem gersit ca ne inalta.Intalnim la tot pasul oameni ”bolnavi”,unii chiar incuarbili.Spre deosebire de ei,eu aleg in fiecare clipa a vietii mele sa raman”sanatoasa”si sa-mi fiu propriul medic ce mai bine previne decat sa trateze un simptom al constiintei.Refuz cu inversunare sa ma murdaresc moral!
Destule sunt situatiile in care toti tindem sa spunem ca un rau facut azi poate fi indreptat maine,dar uitam ca este posibil sa nu mai avem timp.Daca secunda de acum este si ultima,iar viata se sfarseste inainte sa ne dam seama cand am inceput sa o traim cu adevarat?Timpul este necrutator,el nu iarta pe nimeni si nimic,orice gest ramane facut pe veci,inscris in istoria eternitatii.Timpul nu se intoarce niciodata,din pacate.Intotdeauna am crezut cu tarie ca trebuie sa-ti traiesti clipa,dar nu oricum,ci in functie de ceea ce te face fericit,dar cu conditia sa nu-i ranesti pe ceilalti,macar sa incerci asta,sa te straduiesti.
A avea o constiinta curata,pentru mine,echivaleaza cu a trai impacata cu mine insami,chiar daca de cele mai multe ori am de suferit.Bine acum,nu sustin ca ma aflu in postura sfantului care intoarce si celalalt obraz,din dorinta de a rasplati raul cu binele doar pentru a nu avea constiinta patata,nu as putea si nici nu mi-as dori sa fiu.Viata te obliga sa nu ai prea multe remuscari atunci cand arati unora care le este locul si care este atitudinea pe care vrei sa o aiba fata de tine.Cu toate acestea,mi-am stabilit un set de principii pe care nu-mi permit sa le incalc,iar daca altcineva incearca sa le discrediteze,sa le considere meschine si ineficiente la societatea de azi,in care traim,nu are decat sa-si sustina pledoaria in fata verticalitatii mele cu radacini adanc infipte in natura mea interioara.
Constiinta reprezinta pamantul fertil in care ne sadim faptele.Din rasadul lor,vor creste,mai intai,plante mici si apoi arbori ce ne vor defini ca oameni.Daca in ziua in care fructele lor ni se vor parea amare,atunci va trebui sa stim ca nu mai putem face nimic pentru trecut si nici sa le transformam in dulci pentru viitor.Dar,putem sa crestem in noi alte plante,mai frumoase,ale caror fructe sa aiba gust bun mai tarziu.Dar,pentru asta,nu trebuie sa dam ziua de azi pentru cea de maine,viitorul poate incepe de ACUM.